Sarmiza Bilcescu în "Le Monde illustré" din 21 iunie 1890 (stânga) și în "Le Figaro" din 28 aprilie 1892 (dreapta) |
De ieri și de azi
Povești, locuri, întâmplări pline de farmec din România de ieri
Urmărește pe Twitter:
Urmărește pe Facebook:
Pagini:
Citește și:
-
Claca a fost î ntotdeauna una dintre formele cele mai populare de î ntrajutorare din lumea satului românesc. Î n vremea cositului, a pră...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
Contact:
Politica privind datele cu caracter personal:
Recomandări:
-
Un furnicar de negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile târgurilor românești de la înc...
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
Sarmiza Bilcescu - povestea primei femei doctor în drept din Europa
O lume care merge anapoda
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.
Criza economică mondială datorată pandemiei de Covid-19 este urmată acum de efectele devastatoare ale conflictelor din Ucraina și din Orientul Mijlociu. De multe decenii nu a mai fost atâta incertitudine pe plan internațional. Inflație, stagnare economică, criză energetică și alimentară sunt cuvintele auzite tot mai des. Experții de azi afirmă că suntem de abia la începutul crizei și că perspectivele sunt dintre cele mai sumbre.
Deși
se spune că “este o greșeală să descrii furtuna din vârtejul ei”, ajutat
de un amuzant dialog de ieri “asupra situației mondiale, între un tată înțelept și un
fiu naiv”, citit în revista “Realitatea
ilustrată” (numărul din 1 iunie 1933), vă propun să încercăm să ne
lămurim de ce crizele se succed periodic în “lumea nostră anapoda”
(citește și Lista principalele crize economice din ultimul secol adăugată
la sfârșitul articolului):
Invitație la circul de purici!
Intrarea "artiștilor" în arenă |
Adela - echilibrista |
Sursa: articolul “Allo! Aici circul de purici!” – semnat Keystone - publicat în revista „Realitatea Ilustrată” – numărul din 12 octombrie 1933
De vorbă cu doamna Elena Gib Mihăescu
„Rostul acestei pagini este, de astă dată mai mult, de a strânge laolaltă amintirile celor mai apropiați scriitorului spre a folosi cândva cercetătorului literar” – consemna scriitorul Radu A. Sterescu, autorul ciclului de articole dedicat interviurilor cu soțiile marilor noștri scriitori, publicat de revista “Universul Literar” în anul 1938.
Gib Mihăescu (n. 23 aprilie 1894 – d. 19 octombrie 1935), pe numele său adevărat, Gheorghe
Mihăilescu, a fost unul dintre cel mai importanți scriitori români din
perioada interbelică. În doar 7 ani, între 1928 și 1935, Gib Mihăescu a
publicat piesa de teatru Pavilionul cu umbre (1928), nuvelele Grandiflora
(1928), Vedenia (1929), Visul (1935) și romanele Brațul Andromedei (1930), Rusoaica (1933), Femeia de ciocolată (1933),
Zilele și nopțile unui student întârziat (1934) și Donna Alba (1935).
Gib Mihăescu a trăit doar 41 de ani, scriitorul fiind răpus de boală în anul 1935.
Pentru că “este o fericire să putem afla de la ființa cea mai apropiată amănunte asupra vieții unuia din cei mai reprezentativi scriitori”, vă invit să citiți câteva amintiri despre Gib Mihăescu ale unor apropiați ai scriitorului, precum și interviul acordat de d-na Elena Gib Mihăescu, consemnate în articolul “De vorbă cu doamna Elena Gib Mihăescu”, publicat în revista “Universul Literar”, numărul din 17 decembrie 1938:
„Cum mi-ar fi putut trece prin minte în primul an de
facultate, când veneam să-i fac galerie la „Pavilionul cu umbre", că peste
câțiva ani mă voi strădui să deslușesc din amintirile văduvei chipul său
luminos? Visam atunci pentru cândva, mai târziu, o apropiere de el, ca de un
sfătuitor în ale scrisului, în ale vieții. Îl știam bun, înțelegător, prieten
cu oricine i-ar fi solicitat prietenia și eram sigur că nu voi bate zadarnic la
ușa lui. Dar n'a fost să fie așa. Legi neînțelese ale firii l-au smuls dintre noi
fără de veste. Singură, o soție iubitoare șterge cu mâini tremurânde praful
uitării care zadarnic încearcă să se așeze și două fiice duc mai departe mândria
numelui lui: Mira Gib Mihăescu și Ionica Gib Mihăescu.
Cea mai mică, abia de putea rosti câteva cuvinte când
sufletul tatălui ei și-a luat zborul spre stelele pe care le urmărea, în
fiecare noapte senină, cu telescopul, astăzi părăsit într'un ungher. Poate acum
va deslega tainele tăriilor albastre pe care de atâtea ori le-a cercetat,
obosit şi îndurerat după ce se pogorâse în scrutare a sufletului omenesc. Adâncimile
întunecoase ale oceanului sufletesc și înălțimile luminoase ale cerului l-au
pasionat deopotrivă. Întru străbaterea celor dintâi s'a străduit ca scriitor și
a reușit să le înfățișeze în cărțile lui de pe acum clasice. Pentru pătrunderea
tainelor înaltului visa înfăptuiri noi și multe nopți a stat de veghe făcând
calcule misterioase deasupra hărților cerului, cu nesecată râvnă.”
GIB MIHĂESCU ÎN AMINTIRI
„Am regăsit chipul blând al lui Gib în ochii îndurerați ai
soției lui, în glasul ei reținut, în cele două vlăstare fragede care poartă în
suflet tristeți prea timpurii. Și l-am revăzut iarăși la apariția neașteptată a
surorii devotate, Theodorina. În părul celei care i-a ținut loc de mamă, multe
fire argintii s'au ivit de la moartea fratelui drag. Soția și sora au evocat
înainte-mi figura lui Gib și eu am notat tot ce mi-au spus.
Mira și Ionica - fetele scriitorului (stânga) Gib Mihăescu (centru) D-na Elena Gib Mihăescu (dreapta) |
Nu sunt lucruri inedite, pentru că Gib. Mihăescu a avut prieteni buni și mulți, dintre aceia care mânuiesc condeiul cu măiestrie. L-au cunoscut și au știut să-l prezinte cititorilor lor în adevărata lumină a marelui său talent și a caracterului său admirabil. Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, N. Crevedia au scris despre el cu nestăpânită durere, ca prieteni şi camarazi de redacție. Mai mult decât au spus ei cu greu se poate spune iar mai frumos decât au făcut-o nu îndrăsnesc să cred că aș putea vreodată scrie. Rostul acestei pagini este, de astă dată mai mult, de a strânge laolaltă amintirile celor mai apropiați scriitorului spre a folosi cândva cercetătorului literar.”
Datini de Sângeorz
Ravisanta și șarmanta Miţa Biciclista
Românii şi "iarba diavolului"
Caută pe blog:
Cele mai citite articole:
-
Un furnicar de negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile târgurilor românești de la înc...
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
-
Barbu Lăutaru (pe numele adevărat Vasile Barbu, n.~1780 - d. 18 august 1858) a fost un celebru cântăreț și cobzar din Moldova și star...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
" Pe când vaporaşul nostru se apropia de dealurile Turtucăii apăru, pe neașteptate întreaga panoramă a oraşului: case şi căsuţe cu ...
-
Hanul cu Tei este unul dintre puținele vechi hanuri bucureștene care – după o viață plină de glorie dar și după lungi perioade de decăder...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Un loc aparte în istoria Bucureștiului îl au casele și grădinile de pe Podul Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi - care au aparținut lu...
-
Voi încerca să creionez profilul unei " Miss România " din perioada interbelică. Un cu totul alt tip de profil decât cel cu care s...