Destinul trist al unei regine

Nu toate visele împlinite ale fetiţelor orfane care își doresc să devină regine au un final fericit. Ne-o dovedeşte destinul Nataliei – domniţa Dudu cum i se spunea acasă – o fetiță născută într-o veche familie de boieri din nordul Moldovei. Natalia s-a născut la Florenţa în anul 1859. A rămas orfană de mică şi a fost crescută de unchiul ei Constantin Moruzi şi de soţia acestuia, prințesa Catinca. Micuţa Natalia Keșco şi-a petrecut copilăria în Moldova, la Bujor, apoi la conacul din Dănuţeni (pe malul Prutului, dincolo de Stânca Roznovăneştilor) dar şi în Iaşi (oraşul bunicilor), Odessa (locul în care au fost înmormântaţi părinţii ei) sau în Viena (oraşul de suflet al familiei). Domnița Dudu a fost una dintre multele fetiţe care visau să devină regine. Încă din copilărie, la toate întrebările despre ce îşi dorea să ajungă, răspundea la fel: "Voi creşte mare şi voi fi regină". Visul i s-a îndeplinit dar, după cum avea să mărturisească mai târziu, "coroana nu i-a adus fericire".

Natalia Keșco
Natalia Keșco - după ce și-a desăvârșit educația într-o mănăstire catolică - a fost lansată în lumea mondenă a Vienei. Aici frumoasa moldoveancă l-a cunoscut pe prinţul sârb Milan Obrenovici (descendent si el al unei familii din Moldova – fiul Mariei Obrenovici - amanta domnitorului Alexandru Ioan Cuza). Acesta a fost fermecat de frumusețea Nataliei. Gurile rele afirmau însă că prințul ar fi fost vrăjit nu doar de frumuseţea basarabencei ci si bogăţiile ei nenumărate. Natalia Keșco, care avea doar 16 ani, s-a căsătorit cu prințul Milan Obrenovici în catedrala din Belgrad în 17 octombrie 1875.


Regina Natalia a Serbiei 
 nepoata Marghioliței Roznovanu
Mireasa s-a prezentat într’o rochie albă, închisă, purtând în păr o mică coroană de mărgăritare. (…)Când soții urmau în timpul ceremoniei pe Mitropolit, trena Domniței s’a încurcat, din cauza unui servitor mai neîndemânatec; sora mai mica a Nataliei a scos lumea din încurcătură, eliberând trena rochiei, și cu mândrie a dus-o mai departe.Totuși, s’a obsevat acest semn prevestitor de nenoroc pentru Domniță.

Regele Milan și Regina Natalia 
Un an mai târziu, în 14 august 1876 – la doar 17 ani – Natalia a născut un băiat, Alexandru. La 6 martie 1882 Serbia a devenit regat iar Natalia regină. Foarte repede Natalia Obrenovici a aflat că viața de regină nu este una lipsită de griji. Soțul ei “schimba tot așa de des miniștrii ca și amantele”. Scandalurile amoroase de la Curtea Regală din Belgrad făceau în acea vreme deliciul periodicelor europene. Natalia mărturisea că ”nu mai putea ascunde lacrămile sub masca unui surâs”.

Natalia Keșco Obrenovici
Un bal pe care Regele Milan Obenovici a vrut să-l deschidă dansând cu o curtezană a produs un scandal imens la Curtea de la Belgrad și s-a încheiat cu despărțirea Nataliei de soțul său. Regina Natalia a părăsit Serbia împreună cu fiul ei Alexandru, pe care urma să îl crească departe de soțul său, în Franța și în Germania. Ea avea dreptul să locuiască în Serbia doar pe timpul verii. Milan Obrenovici a făcut însă în așa fel încât un nou Mitropolit al Serbiei (numit chiar de el în acel an) să confirme divorțul cerut de Rege. O delegație a regelui l-a luat cu forța pe fiul Nataliei, prințul moștenitor Alexandru, din brațele mamei sale și l-a readus în Serbia.

Regele, Regina și Prințul Alexandru
În anul 1889 regele Milan al Serbiei a fost silit să abdice. Alexandru, fiul acestuia și al Nataliei Keșco, la doar 13 ani, a devenit Rege al Serbiei. Țara era însă condusă de o regență iar Natalia a primit dreptul de a se reîntoarce în Serbia. Doar pentru scurt timp. În urma unei legi adoptate de parlamentul sârb părinților regelui li s-a interzis șederea în Serbia. În noaptea de 6 mai 1891 Natalia „escortată de armată, a fost silită pentru a doua oară să părăsească copilul și țara.“ Doi ani mai târziu Regele Alexandru a preluat conducerea Serbiei și a redat drepturile luate mamei sale care s-a reîntors în țara sa de adopție după ce divorțul a fost anulat. Din păcate, din cauza unei legături a tânărului Rege cu doamna de onoare a Reginei Natalia, Draga Masin, între mamă si fiu s-a produs o nouă ruptură. Regele a devenit  foarte repede nepopular - datorită aroganței sale. În anul 1903, într-o noapte de iulie, o conspirație formată din ofițeri a pătruns în palatul regal și l-a asasinat. Regina Natalia Obrenovici a aflat știrea din ziare: “La Biaritz, din balcon - povestește Monseigneurul Vladimir Ghica – Regina Natalia aude strigătul vânzătorului de ziare. Iată, în fața ei, în salon, acest tânăr vânzător îi întinde gazeta. Încă doi pași și Regina cade sdrobită de durere.

La reine Nathalie ex-reine de Serbie
După ce și-a pierdut fiul, Natalia Obrenovici s-a retras din viața publică. Ea și-a împărțit averea Universității din Belgrad și câtorva biserici și mănăstiri din Serbia. S-a convertit la catolicism în 12 aprilie 1902, în biserica sanatoriului Cazin-Perrochaud de la Berck-Plage din departementul Pas-de-Calais. Ea și-a petrecut restul vieții în Franța. În această perioadă a publicat la Paris volumul “Memorile Nataliei – Regina Serbiei” și la St. Petersburg nuvela autobiografică ”Mama”. În primăvara anului 1941 Natalia Obrenovici a murit în St. Denis (Franța). A fost înmormântată în cimitirul din Lardy, o localitate situată la 37 km. sud-vest de Paris.

Sursa: Gheorghe Bezviconi -  “Profiluri de ieri şi azi”  - 1943


20 de comentarii :

  1. Interesant articol si frumos blogul. Felicitari si pe curand!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca iti place. }ncerc sa gasesc lucruri interesante - fara a da copy-paste altor articole de pe net.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte interesant articolul. Felicitari.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur ca gasesti articolul meu interesant.Poate spui si prietenilor tai despre blogul meu !? M-as bucura mult..

    RăspundețiȘtergere
  5. Trist...Printre altele,notez inalta fata bisericeasca care ,in loc sa slujeasca lui Dumnezeu,slujeste puterii lumesti,banului si viciului,fara sa-i pese de sufletul unei fiinte umane...Mi-e tot mai sila de tagma asta de lingai care pretind a fi intermediari intre om si Dumnezeu! Nu vreau sa ma dezlantui pe tema asta dar una venita pe moment tot o zic: am "fir" direct cu Dumnezeu si daca "n-are semnal",pentru mine,tu, Satana cu sutana,nu poti elibera "reteaua" contra-cost...Pacat de suflete curate zdrobite de cine are puterea in mana la un moment dat !
    Tot ce publici arata ca omenirea in ansamblul si esenta ei e mereu aceeasi...
    Nimic nu ne deschide ochii...
    Peste cateva zile va fi Pastele-iti doresc pace si lumina in suflet si o viata buna!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ups! Am facut o cacofonie... De-acuma o las asa-e noapte tarziu si am venit de la munca,destul de obosita-dar,daca nu intram acum,cine stie cand mai gaseam timp...:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Interesanta povestea reginei, din pacate istoria este cel mai adesea cruda!

    RăspundețiȘtergere
  8. Istoria si... viata de asemenea.Te mai astept pe aici, Gigi!

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte frumos articol. Un vis devenit realitate, dar realitatea e total neplăcută. Tocmai fiindcă e real. Visul, rămâne al copilei inocente, viața e un câine sălbatic care nu se vrea îmblânzit.
    Felicitări pentru articolul acesta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sau... întotdeauna trebuie să ai gijă atunci când îți dorești ceva. Există riscul ca visul să se împlinească!

      Ștergere
    2. "Există riscul ca visul să se împlinească!"Si ce e rau in a se implini un vis ? De ce e obligatoriu ca un rege, cum s a dovedit chiar propriul fiu,tocmai pentru ca "
      O delegație a regelui l-a luat cu forța pe fiul Nataliei, prințul moștenitor Alexandru, din brațele mamei sale și l-a readus în Serbia" din nefericire, sa fie o laba trista, ca tac'su ,ca majoritatea celor care poarta pula ? Adevarul ca bietele femei isi iau mereu teapa de la jegurile pe care, paradoxal, tot femeia, ii naste..." Dorinţele noastre sunt presentimente ale aptitudinilor care se află în noi, solii prevestitori a ceea ce vom fi în stare să realizăm." Dar mai va pana cand acest ipochimen, recte barbatul, va urca o treapta, macar.

      Ștergere
  10. Dacă visele frumoase, ar fi, până la capăt frumoase, dacă regii și fetițele regine, ar fi să trăiască fericiți, până la adânci bătrânețe, atunci ar trebui să trăiască o mie de ani, tineri, frumoși și fericiți! Dar nu se poate. Viața reală nu seamănă. Dumnezeu, are grijă să nu ne placă așa de mult statul ăsta vremelnic pe pământ....

    RăspundețiȘtergere
  11. De aceea nu este bine sa îti dorești prea mult un lucru !
    Nu poți ști niciodată ce se va întâmpla!
    Păcat de tinerețea ei ca si-a risipit-o intr-un mediu mult prea dur !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Destinele își aleg drumul lor. Nu pe cel dorit, uneori...

      Ștergere
    2. Ma tem ca e o inadvertenta in ceea ce spuneti dvs. Destin, soarta, karma sau cum vreti sa i spuneti, e asta : " Tot ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla indiferent câte eforturi ai face pentru a evita acel lucru. Tot ce nu trebuie să se întâmple, nu se va întâmpla, indiferent câte eforturi ai face pentru a obţine acel lucru." Ramana Maharishi Si un film,din care intelegem acelasi lucru : indefernt pe ce cai apuci, in final se intampla ceea ce tb sa se intample : https://www.cinemagia.ro/filme/sliding-doors-dincolo-de-usi-50/

      Ștergere
    3. Si eu care credeam ca am spus acelasi lucru: de cele mai multe ori destinul alege calea. :)

      Ștergere
    4. :) mea culpa ! Abia dupa ce am citit raspunsul dvs.am inteles ca sensul verbului e acelasi ca-n bancul in care Dumnezeu ii spune lui Adam : - Adame, ea este Eva, singura femeie de pe pamant. Alege-o de nevasta !

      Ștergere
    5. Asta mi-e karma: sa fiu inteles doar la final. :)

      Ștergere