„Trenul fantomă” – povestea primului film sonor în limba română

În istoria filmului, turnarea primelor filmelor “sonore” a reprezentat un adevărat moment de cotitură. Utilizarea tehnicilor de înregistrare a sunetului a reprezentat - în foarte multe cazuri - o dramă pentru vedetele filmului mut. Acestea – de cele mai multe ori – nu au reușit să se „adapteze” noii tehnici. Staruri noi au început să se impună pe ecranele cinematografelor. În anii de început ai "cinematografului vorbit" multe dintre companiile de producție cinematografică consacrate au dispărut și tot atunci multe săli de  cinematograf s-au închis pentru că nu dețineau tehnica redării filmelor cu sonor. Apariția filmului cu sonor a ridicat și o primă mare problemă: publicul larg nu cunoștea întotdeauna limba în care erau realizate noile filme - o problemă cu care bineînțeles filmul mut nu se confrunta. Tehnicile dublării sau subtitrării filmelor încă nu se cunoșteau – așa că marile companii de producție cinematografică ale timpului căutau soluții. Una dintre aceste soluții a fost cea găsită de marea companie MGM – care a produs o serie de filme în mai multe versiuni – cu actori diferiți pentru fiecare versiune în parte – “distribuția” provenind din țara căreia îi era adresata pelicula. 

Această soluție a fost “aplicată” și în cazul primei producții cinematografice “vorbite” în limba română, filmul “Trenul fantomă”. Scenariul filmului, care avea la bază piesa de teatru "Trenul fantomă" a lui Arnold Riedley, a cunoscut numeroase ecranizări în anii '30, fiind filmate versiuni în limbile engleză, germană, franceză, maghiară și română. Versiunile în limba română și maghiară au fost filmate în anul 1933 în studiourile „Hunnia” din Budapesta. Varianta în limba română a fost regizată de celebrul Jean Mihail iar distribuția a fost una de excepție: Tony Bulandra, Gheorghe Storin, Lissete Verea, Renee-Anie, Dida Solomon-Calimachi, Gheorghe Păunescu. 

" - Vine trenul fantomă !!!"
Actrița Dida Solomon-Calimachi

Subiectul filmului – unul tipic pentru acea perioadă: un grup de pasageri al unui tren oprit într-o gară trebuia să își petreacă timpul într-o sală de așteptare, în timpul unei nopți sinistre și furtunoase. Șeful gării încerca să îi sperie povestindu-le despre strigoii care se plimbau pe acolo și despre un tren fantomă care urma să apară în goană și să aducă moartea. Șeful gării a fost găsit mort la miezul nopții și mai apoi cadavrul lui a dispărut, în timp ce un tren trecea în goană prin stație. Se descoperea la finalul poveștii că șeful gării nu era cu adevărat mort și că "trenul fantomă" nu reprezenta decât o legendă cu ajutorul căreia niște contrabandiști treceau clandestin arme peste graniță. Un adevărat thriller, nu-i așa?

Afișul filmului "Trenul fantomă"

Interesantă e și cronica primului "film vorbit” în limba română – semnată de L. Paukerow și publicată în revista „Realitatea Ilustrată”, numărul din 8 iunie 1933: “Filmele vorbite sunt foarte costisitoare și au desavantagiul de a nu putea fi universale. Un film mut putea rula tot atât de bine în România ca şi în Bulgaria, în Spania sau în Indochina. Un film sonor nu va putea fi înțeles decât de acei cari cunosc limba în care a fost turnat. Iată motivul pentru care aproape toate filmele se fac astăzi în limbile germană, franceză sau engleză. Este aceasta o dificultate a cărei soluție va trebui găsită. Publicul românesc - care nu cunoaște limbi străine - nu se poate bucura pe de-an’ntregul la un spectacol de cinematograf. O industrie românească de filme nu poate lua ușor naștere, întrucât piața de desfacere a unui asemenea film n’ar ajunge spre a plăti cheltuielile mari pe care le implică. Iată pentru ce a fost o idee fericită, aceea de a turna - la Budapesta filme în două versiuni.

Gheorghe Storin, Dida Solomon-Calimachi
 și Lissete Verea în "Trenul fantomă"

O parte din publicul de la noi cunoaște piesa “Trenul Fantomă”, o piesă de “Grand Guignol”, care are darul că ține pe spectator încordat până la sfârșit. După această piesă s’a turnat în studio-urile “Hunnia” din Budapesta un film în versiune maghiară și română. Astfel, decorurile, exterioarele, scenele în care nu sunt personagii, au putut fi comune celor două versiuni: fiecare scenă era jucată pe rând, de artiști maghiari și artiști români. 

“Trenul Fantomă” s’a realizat cu concursul d-lor Tony Bulandra, Gh. Storin, Enescu, Păunescu și d-nelor Dida Solomon-Calimachi, Renee Annie, Lisette Verea, etc. Doctorul Ludovic Lazăr, regisorul studio-urilor „Hunnia”, a declarat că versiunea românească va fi superioară celei maghiare, întrucât artiștii noștri, cărora le era frică că n’ar fi suficient pregătiți pentru film și că ar avea nevoie de aptitudini și calități speciale pentru cinematograf, au dovedit un talent deosebit. În special dl. Storin s’a arătat ca unul dintre cei mai mari artiști ai ecranului și fără îndoială că de-ar cunoaște limba engleză, ar fi angajat la Hollywood.

Șeful stației (d. Păunescu ) povestește
călătorilor despre trenul blestemat.
 În extrema dreaptă, d-na Renee-Annie

Trebuie să exprimăm aici sentimentul de mulțumire pe care-l au artiștii români, pentru primirea camaraderească pe care au avut-o la Budapesta.

-  Până și tricolorul românesc au avut grije să ni-l pună mereu la masă, în restaurant, la hotel - spunea dl. Storin - dovedind astfel pentru noi o atenție deosebită, care ne-a mișcat.

Se cuvine să relevăm solicitudinea pe care a arătat-o artiștilor noștri, dl. ministru Grigorcea. “Trenul Fantomă" va fi primul film românesc, la înălțimea producțiunilor străine.”

Producția filmului “Trenul fantomă” a reprezentat un pas înainte în direcția realizării primei producții sonore integral românești vorbită în limba română. Acest lucru avea să se întâmple la scurt timp, în anul 1934, când a fost turnat primul film sonor românesc - „Bing-Bang” – produs de marii actori Vasile Vasilache și Nicolae Stroe – film proiectat pentru prima data la Cinema Arpa din cadrul Cercului Militar Național în 7 februarie 1935.