Poveste din Cadrilater: Femeile cu crucea pe frunte



Femei cu o cruce in frunte
Aromâncă însemnată
 cu o cruce în frunte
“Din vrerea nestrămutata a lui Dumnezeu şi prin puterea Armatei noastre, în anul 1913 ne-am mărit pământul ţărei înspre miază-zi, de partea Dobrogei, încă cu o nouă ţărişoară. Unii au numit acest ţinut Cadrilater, patrulater, căci mai de mult, pe timpul stăpânirii Turcilor, Ruşciucul, Şumla, Varna şi Silistra, erau patru cetăţi renumite, în jurul cărora s’au dat multe lupte înverşunate. Silistra, sau Drâstorul lui Mircea cel Bătrân, aşezată pe Dunăre şi locuită de Români, era aşa de bine întărită că n’a putut fi luată niciodată de un inamic.” ( “Ţara nouă – Dobrogea sudică şi Deliormanul” – G. Murgoci1913).

Dar nu despre istoria Cadrilaterului va fi vorba în articolul selectat pentru voi din presa interbelică. Ci despre aromânii strămutaţi de autorităţile române în Cadrilater, de prin părţile Pindului, după Primul război mondial. Şi despre un obicei al acestora: acela de a-şi tatua femeile cu o cruce în mijlocul frunţii:


Femeie având crucea
 tatuată în frunte
Batalioanele de pictori, gravori, desenatori şi sculptori de la Balcic au produs mai mult de un vagon de opere plastice, reprezentând geamiile, fântânile şi tipurile de ţigani-tătari din partea locului. Niciunul din artişti n’a băgat însă de seamă, în dimineţile răcoroase, pe potecile dintre dealurile de lut alb ale Balcicului, frumoasele chipuri ale femeilor şi fetelor “macedonene", toate în straie bătute în fireturi de aramă şi argint, cu frizurile înălţate, asemenea unor mici domuri şi miniaturale diademe. N'au băgat de seamă nici semnul crucii încrustat între sprâncene, ca o insignă de foc, pentru totdeauna.

Frumuseţea acestor găteli şi podoabe, caracteristică acelor chipuri - de-o energie şi o seninătate care le deosebesc numaidecât de melancoliile fierbinţi ale chipurilor măslinii şi prelungi, orientale, ale Dobrogei de Sud - se ivesc deocamdată cunoaşterii noastre numai din misterioasa cameră neagră a aparatului fotografic. Până la ivirea pictorilor şi sculptorilor care să redea acea populaţie tot atât dacă nu şi mai pitorească decât ţiganii, turcii şi tătarii din Cadrilater, va trebui să ne mulţumim numai cu atât. Dar cine sunt aceste frumoase purtătoare de cruce în frunte?  De unde vin? De unde li se trage obiceiul pe care nu-l mai găsim în nici una din regiunile locuite de Români, deşi fântânile ţării româneşti, toate, veghează ocrotite de cruci iar răscrucile ocrotite de troiţe.
  

Femei cu o cruce in frunte
Mamă şi fiică
având însemnul creştin pe frunte
Româncele cu crucea tatuată între sprâncene sunt soţiile şi fiicele coloniştilor aduşi de guvernul român în Dobrogea de prin părţile Pindului, din inima Balcanilor, în ultimii şaptesprezece ani, pentru a pune în valoare ţinuturile părăsite de Turci şi de Bulgari. Nevoia de a româniza hotarele, a îndemnat pe oamenii noştri politici să-şi amintească de fraţii din Pind, a căror soartă aspră, vreme de secole, nu mai putea fi schimbată, între noroadele amarnice de-acolo, numai cu un învăţător şi cu un abecedar din patria-mumă.


Pentru un hotar deschis, ca cel din Cadrilater, era nevoie de o populaţie românească dârză, obişnuită cu luptele de fiecare zi şi în care simţământul familiei şi al credinţei strămoşeşti să fie împletit cu însuşi instinctul vieţii. În haosul politic de după război, acţiunea de colonizare din Dobrogea de miază-zi, e poate acţiunea cea mai cuminte şi mai stăruitoare a guvernelor noastre. S'a instituit un oficiu special de colonizare, care construieşte în fiecare an locuinţe pentru noii veniti. Din păstori şi locuitori de munte, Românii din Macedonia devin, în ţara noastră, agricultori şi locuitori de şes, stăpâni pe ogoare al căror belşug, pentru ei, ţine de basm.

Costume populare aromâne
Tineri logodnici aromâni
din Cadrilater în frumoasele
 lor costume populare
Trăinicia obiceiurilor lor se poate observa, nu atât în limba pe care şcoala şi învăţătorii din vechiul Regat le-o îndulceşte, cât în portul atât de artistic şi atât de migălos zămislit – priviţi brâiele, mânecile şi mai cu seamă ciorapii femeilor – în felul coafurii impunătoare şi semnul crucii dintre sprâncene, al fetelor şi al soţiilor. Crucea tatuată e semnul amintitor al vieţii amarnice din Pind, când frumuseţea Româncelor era ameninţată de oamenii vizirului, paşei sau chiar a padişahului, ahtiaţi după asemenea graţii. Ca femeile să nu mai fie supuse, răpite şi să nu mai ajungă sclave în haremurile turceşti, alături de femeile din celelalte provincii supuse semilunei, Aromânii şi-au însemnat cu o cruce în frunte semnul lor. Semnul mântuitor, care îngăduia recunoaşterea fetelor răpite şi împiedica trecerea celor cu suflet uşuratec la mahomedanism, dăinuieşte şi azi – dar azi ca o podoabă, aşa cum se întâmplă pretutindeni cu toate vechile semnele de sclavie.

Costume populare aromâne
Tineri aromâni în port popular
Românii macedoneni colonizaţi în Cadrilater s'au adaptat uşor vieţii agricole şi impun respect vecinilor prin moralitatea vieţii lor familiale, felul dârz al sufletului lor şi energia cu care muncesc pământurile. Până unde au putut ajunge macedo-românii în lucrarea metalelor delicate, bunăoara, se poate vedea - precum am amintit mai sus – în primul rând în straiele lor împodobile atât de artistic în fireturi (care amintesc arta împletiturilor şi zugrăvelilor din palatele arabe, rămase în Spania din epoca maurilor), dar mai cu seama în obiectele lucrate de macedo –românii din oraşele balcanice şi ale Asiei-Mici. Ei sunt socotiţi ca cei mai de seamă făurari ai metalelor preţioase şi cei mai pricepuţi negustori de podoabe de aur şi argint.

E greu să cerem autorităţilor noastre să reînvie şi la macedo-românii din Cadrilater, arta topirii şi împletirii metalelor scumpe. Dar le putem cere să ia aminte la portul lor atât de pitoresc şi artistic. S’au făcut studii şi s'au alcătuit bazare de cusături naţionale, din toate regiunile locuite de Români. Din mozaicul de gusturi artistice al neamului acestuia, lipsesc macedo-românii, adică cei mai artişti poate dintre noi.

Dacă nu putem crede că obiceiul crucii în frunte să cucerească uşor gustul mamelor românce din restul ţării, straiele “ţânţărencelor" şi mai cu seamă coafura lor, ar putea ispiti cele mai alese gusturi şi în curând am putea vedea în Bucureşti – ca ultimă modă - coafura princiară a fetelor din Pind, care azi râd în jurul fântânelor dobrogene.”  (articolul “Crucea în frunte” – semnat “A.”, foto: H. Lőffler – publicat de “Realitatea ilustrată” din 9 septembrie 1936 – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor).


64 de comentarii :

  1. Macedonenii sunt romani numai datorita cetateniei...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E alegerea ta sa crezi asta...

      Ștergere
    2. Macedonenii?! Aromânii sunt români,suntem același neam,acelasi sânge, aceiași limba!

      Ștergere
    3. Același neam, acelasi sânge, aceiași limba! Și o istorie pe care merită să o cunoștem mai bine.

      Ștergere
    4. Singuri s-au declarat români cînd au venit în zonă, pentru că România nu putea coloniza zona cu alte etnii. Mai apoi, cînd s-a făcut schimbul de populație între România și Bulgaria, ei iarăși s-au declarat români și au venit în țară, unde li s-au dat iarăși pămînt și case ... După 1990, unii au dorit să fie considerați ... minoritate ... Gojdu s-ar fi simțit jignit ...

      Ștergere
    5. Pentru Anonim...
      Si makidonii din Grecia, Albania si Macedonia de azi s-ar simti jigniti de spusele dvs.

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos, minunat, documentat ça întotdeauna...

    RăspundețiȘtergere
  4. Vorbesti de reporterul "Realitatii ilustrate" nu-i asa , Eve?

    RăspundețiȘtergere
  5. Intr-adevär deosebit. Felicitäri Marcel pt. pasiunea ta neobositä de a ne dezvälui lucruri şi fapte, în cea mai mare parte necunoscute de contemporani, dar care fac parte din istoria nescrisă a NEAMULUI NOSTRU. Tuşe de culoare care definesc o altă lume, o altă spiritualitate, alte năzuinţe, care acum sunt aproape de neconceput în HAOSUL VORBELOR GOALE, fără conţinut, tip NAE CAŢAVENCU, în care ne scufundăm ca în nisipurile mişcătoare sau mlaştine, încet dar sigur, de peste jumătate de veac.

    RăspundețiȘtergere
  6. Lucruri si fapte necunoscute si pentru mine. De aici bucuria de a cauta si de a <> articole pe care le consider interesante pentru noi toti. Cat despre multumiri - am mai spus - trebuie sa le adresam in cea mai mare parte reporterilor din perioada interbelica care ne-au lasat marturii interesante despre lumea in care traiau. Eu sunt de cele mai multe ori doar...scribul :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Totusi nu trebuie uitat,vitregia vrenuril in care Aceasta Romanie,s'a format...Acum putine alte tari si-au pastrat obiceiurile si credintele originare,luand pe cele ale cuceritorilor...FAMILIA ,elementul si liant al pastrarii puterii unui popor,nu se poate pierde in negurile tulbure ale Istoriei.

    RăspundețiȘtergere
  8. Din pacate se pierd si in zilele astea traditii si obiceiuri. Si preluam altele care nu ne apartin si nu ne reprezinta...

    RăspundețiȘtergere
  9. Interesante informatii in nebunia in care traim...

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc Nicoleta. Te mai astept sa vizitezi Romania de ieri!

    RăspundețiȘtergere
  11. Felicitari pentru intregul tau blog. Este o munca uriasa. Ai adunat aici informatii extraodinare despre trecut. Iti urez succesul pe care il meriti. Jos palaria!

    RăspundețiȘtergere
  12. Multumesc mult pentru "armonia" cu blogul. Te mai astept. Pana atunci, jos... melonul !

    RăspundețiȘtergere
  13. @Maricel Chisca: Macedonenii sunt mai vechi decat romanii pe acest Pamant.

    RăspundețiȘtergere
  14. Asta ar insemna ca nu sunt o parte a poporului roman !?

    RăspundețiȘtergere
  15. Multumesc Anonimule. Te mai astept pe aici...

    RăspundețiȘtergere
  16. Vezi imperiul vlaho bulgar sau regat cum a fost recunoscut de papă de la Roma

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Celebrul papa se numea Inocentiu al 3-lea si a tinut o corespondenta asidua cu Ionita cel Frumos autonumit si Caloianul(omoratorul de romei-adica bizantini) care stapanea pe atunci imperiul Vlaho Bulgar. Interesul papei era de a converti pe acest conducator si tara lui la Catolicism, subliniind in nenumarate randuri originea latina a poporului acestuia. Aceasta corespondenta constituie o resursa istorica importanta in dovedirea latinitatii poporului roman si a inaintasilor sai.

      Ștergere
    2. Multumesc pentru precizari, Michael. Te mai astept pe blog.

      Ștergere
    3. Un amendament la postarea lui Michael forever: supranumele Caloianul sau Caloiannis, depinde daca te exprimi in lb. romana sau in greaca inseamna in lb. greaca chiar " Frumosul Ioan", adica Ionita cel Frumos.Acestui imparat vlah i s-a spus si " omoratorul de romei",dar nu ca supranume, ci doar ca imputare adusa de bizantini. Alminteri trebuia sa ramana in istorie sub denumirea 'Romeictonul" similar cu Vasile Bulgaroctonul (omoratorul de bulgari).

      Ștergere
    4. Multumim pentru precizari, Elena. Te mai astept pe blog.

      Ștergere
  17. Asa este. Din pacate o parte din istoria noastra prea putin cunoscuta, Alexandru.

    RăspundețiȘtergere
  18. "...prin moralitatea vietii lor familiare"? Nu cumva "familiale"? :)

    RăspundețiȘtergere
  19. E un cuvant dintr-un citat, asa ca am dat intaietate originalului. Dar pentru ca te deranjaza, am facut corectia de rigoare. Te mai astept pe blog, WinMan

    RăspundețiȘtergere
  20. Multumesc Luminita. Te mai astept pe blog!

    RăspundețiȘtergere
  21. Interesant,am cunoscut macedonence cu cruce in frunte,stiam doar povestea crucii.

    RăspundețiȘtergere
  22. Acum sti mai multe... Te mai astept pe aici!

    RăspundețiȘtergere
  23. In copilarie, am vazut si la Braila, femei cu aceste cruci albastre in frunte, erau usor de identificat....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un obicei crestin - fascinant pentru noi cei de azi intr-adevar! Te mai astept pe blog, Vetuta!

      Ștergere
    2. Un obicei fascinant (a carui origine o stiu de la bunicii mei) pentru cei de azi, dar blamat de comunisti si luat in batjocura , pe atunci.

      Ștergere
    3. Dar un obicei care nu trebuie uitat. Ar trebui sa ne mire ca azi cei blamati sunt comunistii? Roata istoriei nu se opreste, din fericire....

      Ștergere
  24. Foarte intresant. Nu stiam

    RăspundețiȘtergere
  25. foarte interesant,marturisesc ca nu stiam despre acest obicei.fasninant.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Crestinii romani de prin partile Pindului au stiut sa isi apere credinta, obiceiurile si graiul. Prea putin stiu insa povestea lor. O sa mai revin, cred, cu acest subiect!

      Ștergere
  26. Macedo-românii (aromâni și meglenoromani) au fost improprietariti in Cadrilater (județele Durostor și Caliacra) în perioada 1925-1933. primul lod de coloniști soseste in portul Constanta la 26 octombrie 1925 cu vaporul Iasi. Au fost improprietariti aproximativ 25.000 de macedo-romani din Albania, Grecia, Macedonia si Bulgaria. Garantul nationalitatii romane a acestora a fost Societatea de Cultura Macedo-Română, care confirma aceasta prin diplome. Au primit cetatenie romana, renuntand la fostele cetatenii, fiind considerati romani din afara granitelor tarii, stabiliti in Romania. In 1940, la cedarea Cadrilaterului, conform tratatului de la Craiova, românii din Cadrilater, intre care si macedo-romanii au intrat in schimbul obligatoriu de populatie, fiind stramutati in Dobrogea de Nord, in locul bulgarilor stramutati in Cadrilater.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar. Este de apreciat ca macedo-romanii si-au pastrat identitatea nationala si culturala impotriva tuturor vicisitudinilor istoriei. Din pacate foarte putini dintre noi apreciaza astazi darzenia proprie acestor romani!

      Ștergere
    2. Cei care tatuau crucea pe fruntea femeilor erau doar cipanii. Locuiau în zona de munte (Munții Pindului) și erau foarte conservatori, mergînd pînă acolo încît nu permiteau căsătoria decît între cipani. Uneori erau căsătorii între rude apropiate, fapt ce a avut unele urmări (fenomenul de consangvinitate). Mai la șes trăiau fîrșeloții. Întreabă-l pe un fîrșelot dacă e cipan. Vei vedea reacția acestuia ... Este totuși prea mult spus că macedo-românii și-au păstrat identitatea națională si culturală impotriva tuturor vicisitudinilor istoriei.

      Ștergere
    3. Mulțumesc pentru precizările tale, Anonimule. Corecte și interesante informașiile (toate cele trei). Mulțumesc. Te mai aștept pe blog!

      Ștergere
  27. Multumesc pentru munca. Dumnezeu sa te rasplateasca si sa-ti daruiasca sanatate. Apare la un moment dat in text denumirea de "ţînţăreni" atribuita macedo-romanilor. Eu sint de fel din judetul Brasov si acolo exista un sat care acum se numeste Dumbravita dar care in copilaria mea se numea Ţînţari, iar locuitorii ţînţăreni. Este o comuna mare si cu o multime de obiceiuri diferite de cele din zona. Sint sigur ca exista si o monografie a ei. Exista oare o legatura cu numele folosit pentru romanii macedoneni?

    RăspundețiȘtergere
  28. In urma cu citiva ani am gasit pe YouTube o postare continind un fel de imn, mai degraba un cintec popular aroman despre datoria de a npastra cu orice pret limba si de a nu o uita. Era acolo si un fel de blestem. Poate cineva sa ma ajute sa gasesc acest material sau altul similar. Va multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In masura in care voi gasi ceea ce cauti - voi reveni. Te mai astept pe blog, Vladimir!

      Ștergere
    2. Probabil ca e Parinteasca Dimandare, nu cantec popular, ci versiunea muzicala a poeziei din 1888 a lui Constantin Belimace.

      Ștergere
    3. Transpunere muzicală a poeziei "Dimãndarea pãrinteascã" - publicata de etnologul Tache Papahagi - a fost considerată un adevarat "imn" al aromânilor (românilor macedoneni).

      Ștergere
    4. Dimândarea părinteasca
      (cf. Wikisurce)

      Pãrinteasca dimãndare
      Nã sprigiurã cu foc mari
      Frats di dadã shi di tatã
      Noi, Armãnji di eta toatã.

      Di sum plocili di murmintsã
      Grescu a noshci bunj pãrintsã:
      Nathimats mãri s'aibã ãn casã
      Cai di limba lui s'alasã

      Cai sh alasã limba lui
      Slu ardã pira focului
      Si s'dirinã yiu pri loc
      Sãi si frigã limba ãn focu.

      Nãs ãn vatra-lj pãrinteascã
      Pi fumealjã snu sh'hãrseascã
      Di fumelãi curunji snu bashi
      Njic ãn leagãn snu ãnfashe.

      Cai fudzi di a lui mumã
      Shi dit pãrinteascã-lj numã
      Fugã'i doara Domnului
      Shi dultseamea somnului!"

      Ștergere
    5. „Dimandarea parinteasca”, (mustrarea parinteasca) este imnul aromanilor, compus de Constantin Belemace, luptator pentru drepturile romanilor (aromanilor) din Balcani.

      Read more http://www.voci.ro/dimandarea-parinteasca-imnul-aromanilor/

      Ștergere
    6. ... am crescut cu ei ,... au fost pentru mama mea ca surorile iar ei bărbați foarte respectuoși ! Acum nu mai este așa pentru că s-au amestecat cu alte ... nații ! Cu ... mucani ,așa le zic ROMÂNILOR ! IMNUL FOARTE FRUMOS, ...cu blesteme,necaz mare s-aibă-n casă .cine de limba lui se lasă.cine-și lasă limba lui,să-l ardă para focului ! Toată simpatia și respectul pentru pagină !

      Ștergere
    7. Multumesc Anonimule. Cred ca paginile uitate din istoria noastra nu trebuie lasate acoperite de colbul uitarii. De aceea blogul...

      Ștergere
  29. Autorul se contrazice,punand o eticheta pe Macedonenii care au imigrat in Romania,ba de Romani,sau de Aromani,care este un cuvant fabricat...Cel mai potrivit ar fi sa luati toate dictionarele limbii Romane,di fiecare an,si sa vedeti cand a fost introdus acest cuvant (Aroman) in dictionarul Limbii Romane. Totusi a recunoaste acest lucru,este refuzat de guvernul Romaniei,cat si de cateva persoane implicate in activitati dubioase....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Autorul articolului publicat in anul 1936 noteaza: "Aromânii şi-au însemnat cu o cruce în frunte semnul lor..." Termenul era folosit asadar acum 80 de ani. Daca ma intrebi pe mine prefer sa spun romani macedoneni - dar nu cred ca asta e cu adevarat problema. Articolul e totusi despre o poveste adevarata: povestea femeilor care aveau o cruce tatuata in frunte. Fara nici un fel de conotatii politice...

      Ștergere
  30. Articolul dumneavostra mi-a amintit cu drag de bunica mea ce avea si ea acelasi simbol tatuat in frunte.
    Aromancele isi tatuau aceasta cruce " pentru a nu fi pingarite de turci" din spusele bunicii mele.
    In anii 80 bunicii mei au fost vizitati de o familie din Bulgaria, pentru a-si revedea zona unde au locuit inainte sa fie mutati in Cadrilater.Imi amintesc ca au depanat cu mult entuziasm amintiri din tineretea lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aceste povești nu trebuie uitate. Sunt povești despre cei care au știut să rămână creștini și români in vremuri cu adevărat grele.

      Ștergere
  31. Petre Tutea -aromanii nu sunt romani sunt arhiromani !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Răspuns clar în maniera lui Petre Țuțea: problema de fapt nu există! Aromânii sunt români și atât!

      Ștergere
  32. Stie cineva unde pot gasi mai multe poze cu aromani?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. .... la comunitățile aromâne ,din DOBROGEA ,din țară, pentru că au fost și ei ...strămutați de P.C.R.! ...intrați pe pagina lui IONUȚ GALANI , artist macedonean ,muzică macedoneană !

      Ștergere
    2. Stramutati in Cadrilater, apoiin Dobrogea de azi, trecuti prin inchisorile comuniste. Istorii din pacate inca prea putin scoase la lumina!

      Ștergere
  33. Foarte frumos articolul. Multumesc celor ce au o asa frumoasa pasiune. Este un dar minunat pe care il faceti. Ma simt de parca as fi respirat aerul acelor vremuri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Gia. Sunt povesti din trecut pe care ar fi chiar pacat ca sa le uitam. Te mai astept pe blog!

      Ștergere