Femeile din viața domnitorului A.I. Cuza

Domnitorul
Alexandru Ioan Cuza
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. E cel care a avut, alături de colaboratorul lui cel mai apropiat - Mihail Kogălniceanu, un rol hotărâtor în modernizarea Țărilor Române. A fost cel care a inițiat și a impus aplicarea unor reforme importante care au fixat un cadru modern pentru dezvotarea țării: secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, reforma justiției, reforma învățământului. A fost un domn luminat: în timpul domniei lui au fost înființate primele universități românești (în Iași la 1860 și la București în 1864) și tot în timpul domniei lui Cuza învățământul primar a devenit obligatoriu. Am enumerat doar o mică parte dintre realizările unuia dintre cei mai iubiți domnitori români pământeni. Un domnitor iubit de popor, în jurul căruia s-au țesut numeroare legende, un domnitor care a rămas în memoria colectivă ca fiind o personalitate cu o domnie exemplară. Nu a fost întru totul așa...  mai ales dacă de gândim la relațiile lui amoroase. Voi încerca în cele ce urmează să vă spun câte ceva despre femeile care au contribuit la mărirea dar și la decăderea lui Alexandru Ioan Cuza.

Ca să intrăm în temă (dar și ca să vă trezesc curiozitatea) voi transcrie pentru început un fragment dintr-un articol intitulat „Îndoita alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza” semnat de prof. dr. C. Severeanu – un martor al evenimentelor - publicat în „Revista Generală Ilustrată” – numărul din februarie-martie 1929: "Cuza de la început s’a arătat un mare berbant. Venise’n lagăr (notă: tabăra armatei române) doamna Crețulescu, căreia i se mai zicea și Madame Chipiu, pentru că purta chipiu de colonel. Se mai spunea că generalul Florescu, care era și ministru de război, i-a trimes vorbă să nu mai poarte chipiu, că face rușine armatei și ea i-a răspuns „că e altul mai mare ca el, căruia îi face plăcere să o vadă cu chipiu de colonel”. Se mai vorbea printre noi de o femeie frumoasă, care se furlandisea pe acolo și despre care se zicea că a trimis-o guvernul austriac ca spioană pe lângă Cuza, ca să afle secretele armatei, fiind informat că Cuza era un mare amator de a „cunoaște” femei nostime. Nu știu dacă nemțoaica a putut afla ceva; destul este că peste puține zile s’a făcut nevăzută. Se zicea prin lagăr că Florescu i-a făcut vânt. Cu Crețuleasca nu se jena Cuza și făcea calvacade pe câmp."

Doamna Elena Cuza
Nu trebuie să uităm că domnitorul era în acea perioadă căsătorit cu Elena Rosetti. Soția domnitorului – cunoscută și ca Elena Doamna – era o femeie timidă, retrasă, lipsită de încredere în forțele sale. Avea o fire total deosebită de cea a energicului și  nestatornicului ei soț. Ruptura dintre cei doi soți a fost datorată în parte și faptului că Elena Cuza nu putea să îi ofere moștenitori domnitorului. În pofida tuturor infidelităților Elena Cuza i-a fost alături domnitorului până la moarte, chiar și în perioada dureroasă a exilului. Mai mult decât atât, deși nu a avut copii, Elena Doamna a înfiat și crescut ca o mamă adevărată pe cei doi fii – Alexandru Ioan și Dimitrie - avuți de Cuza cu amanta lui „oficială” , Elena Maria Catargiu-Obrenovici. 

Cocuța Vogoride
Dar să nu anticipăm. Prima mare dragoste extraconjugală a lui A.I. Cuza se pare că a fost cea pentru Cocuța Vogoride, soția caimacamului antiunionist Nicolae Vogoride. Acesteia îi datorează Cuza ascesiunea rapidă în ierarhia militară – în doar câteva luni ale anului 1857 viitorul domnitor a fost avansat de la gradul de sublocotenent la cel de colonel. Tot Cocuța Vogoride e cea care a transmis unioniștilor scrisori ale soțului ei Nicolae Vogoride, scrisori care dovedeau falsificarea alegerilor din 1857. Acestea au fost folosite de partizanii unirii pentru denunțarea ilegalităților în fața reprezentanților puterilor occidentale și au dus în cele din urmă la anularea scrutinului. Se organizează în anul următor divanele ad-hoc și, în final, Alexandru Ioan Cuza este ales în ianuarie 1859 domn al ambelor Principate Române.

Cocuța Vogoride
Așadar, Cuza ajunsese domnitor al Principatelor Române, era căsătorit cu Elena Rosetti și avea o amantă oficială, pe Maria Obrenovici. În apartamentele acesteia din urmă Cuza își petrecea nopțile. Dar tabloul nu e încă unul complet: “Liebrecht era unul din confidenții lui Cuza. Între altele, avea misiunea de a găsi femei pentru distracțiile lui Cuza. Era un timp când le cam isprăvise, dar un dibaci agent de poliție i-a spus că a mai descoperit una. Liebrecht s'a dus la Cuza și i-a spus:
- Am mai găsit una, Măria Ta.
- S'o aduci măi parșivule... tu-te în mamă.
Seara a și fost adusă la palat la Cotroceni.
Peste o zi Cuza lucra cu primul-ministru Nicolae Krețulescu, s'a anunțat Domnului că a sosit boierul V., tatăl fetei; ‹‹Să intre!›› spune Cuza. V. era surd și la tot ce i-a vorbit Cuza el răspundea ce-l durea pe el: cerea o slujbă. Cuza s'a adresat ministrului spunându-i să-i dea o slujbuliță mai mică că nu a fost mulțumit de calitățile fetei (acestea mi le-a povestit Nicolae Krețulescu, când vorbeam odată despre defectele lui Cuza).
Tot Krețulescu mi-a spus că odată, pe când lucra cu Cuza, într’o afacere serioasă, Cuza i-a spus: ‹‹Ascultă doctore, mai lasă dracului aceste afaceri, căci m’am plictisit și spune-mi dacă nu ai vreo doctorie căci mi-au scăzut puterile››. Un alt caz: destrăbălarea de la palat era prea de oaie, așa încât oamenii politici intraseră în mare grije și au voit să mai încerce și prin intervenția Mitropolitului Nifon, și l-au trimis la Cuza să-i spuie că lucrurile nu merg bine în Țară și că rumoarea publică îi este contra, din cauza relelor ce se petrec. La toate câte i-a spus Mitropolitul, Cuza i-a răspuns: ‹‹Ascultă părinte, toate sunt bune, dar mai bine ar fi să faci ceva rugăciuni, căci m-au lăsat puterile››. De obicei Cuza se servea de expresiuni cu totul altele, care se pot spune dar nu se pot scrie.” (“Amintiri de la detronarea lui Cuza” - prof. dr. C. Severeanu - „Revista Generală Ilustrată” – numărul din februarie-martie 1929).



Maria Obrenovici
Să revenim acum la Elena Maria Catargiu-Obrenovici (n.1835 în Iasi - d. 1876 în Dresda), cea care a fost amanta si mama copiilor lui Alexandru Ioan Cuza. Frumoasa prințesă din casa domnitoare a Serbiei Maria Obrenovici a rămas în istorie nu atât prin faptul că a fost mama Regelui Milan al Serbiei ci mai ales datorită relației sale amoroase cu A.I.Cuza. Una din cele mai frumoase și controversate femei ale Iașului acelor timpuri, Maria Obrenovici, după două căsătorii eșuate (din ce cauze oare?...), a fost iubita domnitorului român – căruiai-a făcut de altfel 2 copii. Alexandru Ioan Cuza i-a amenajat Mariei Obrenovici o casă în apropierea palatului – nu foarte mare, dar deosebit de cochetă și de luxos amenajată.
Relația dintre Maria Obrenovici și A.I.Cuza a durat până la detronarea acestuia. O picanterie a istoriei: în noaptea detronării, când organizatorii loviturii de palat au intrat în dormitorul domnitorului, acesta era în pat nu cu soția lui, Elena Cuza, ci cu… Maria Obrenovici. Iată povestea abdicării:

Dimitrie Cuza
fiul lui A.I.Cuza și al
Mariei Obrenovici
“Conspirația s'a făcut cu atâta îndemânare, încât a fost o surprindere. Se svonise ceva: se spune că Nae Orășanu, om de încredere la palat, spusese lui Cuza că se pregătea ceva rău. Cuza a chemat pe G. Lecca, comandantul vânătorilor din gardă și i-a spus să întărească garda Palatului; el nu știa că Lecca era tocmai omul de încredere al conspiratorilor. Lecca a asigurat pe Cuza că toate măsurile sunt luate, că a întărit posturile de pază și tot batalionul este concentrat în jurul Palatului. Adevărul așa era, dar măsura era luată tocmai ca să asigure fapta conspiratorilor. Colonelul Haralambie care era câștigat de complotanți, a dat ordin ca toate tunurile Regimentului de artilerie ce comanda să aibă roatele înfășurate în funii de fân ca să nu facă sgomot noaptea și să fie așezate în jurul Palatului. Colonelul Solomon nu intrase în complot și fiindcă era de temut, a fost arestat.

Alexandru Ioan
fiu al lui A.I.Cuza
și al Mariei Obrenovici
Cuza, crezându-se în siguranță, își continua viața neregulată, și-a chemat metresa (Maria) și s'a culcat liniștit. Când conspiranții au pătruns în Palat, au găsit în pat și pe metresa lui. Ofițerii, căci toți câți au intrat în Palat erau ofițeri, au prezentat actul de abdicare și pentru a merge mai repede, unul din ei, mi se pare Căpitanul Pilat, pe atunci locotenent, a întors spatele pe care s'a pus hârtia și Cuza a subscris-o.Se mai spunea cum că Cuza ar fi zis că și dorința lui era abdice în favorul unui Domn străin. El a făcut ca țiganul când i-a luat vântul căciula și a spus că nu îi părea rău că tot avea să o dea de pomană. Pe când se îmbrăca Cuza, se îmbrăca și Maria Obrenovici. Pe Cuza l-au urcat într-o trăsură având alături doi ofițeri, iar caii îi conducea un unchi al lui C. Nacu (ceaprazar). Trăsura s'a oprit aproape de biserica Sf. Gheorghe, casa din colț, unde se afla magazinul de cufere și rogojini, etajul de sus, unde locuia C. Ciocârlan, prefectul de Ilfov. Amanta lui Cuza, la brațul unui ofițer, a fost condusă la locuința ei.” (“Amintiri de la detronarea lui Cuza” - prof. dr. C. Severeanu - „Revista Generală Ilustrată” – numărul din februarie-martie 1929).
Alexandru Ioan Cuza
o imagine mai puțin cunoscută

Ce nu știa Cuza – și se pare că nu a aflat niciodată - era că amanta lui, Maria Obrenovici trecuse și ea de partea “monstruoasei coaliții” care organizase lovitura de palat. Două zile mai târziu, Cuza - împreună cu soția, cu amanta și cu cei doi fii nelegitimi - au părăsit Bucureștiul și au plecat spre Brașov. A urmat exilul, Cuza locuind în majoritatea timpului la Paris, la Viena sau la Wiesbaden. Exil lung și dureros în care i-a fost alături până la moarte, dintre toate femeile care au trecut prin viața lui, doar fidela lui soție, Elena Doamna.



21 de comentarii :

  1. Foarte interesante sunt aceste ...povestioare despre viața lumească a domnitorilor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Domnitorii erau si ei oameni. Au urmat Ferdinand si Carol al II-lea - la fel de "berbanti" si ei... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe undeva, expunerea nu are finalitate. Nu datoritä faptului cä a fost prea berbant a fost detronat Domnitorul Cuza si trimis in exil. Mai ştim si pe altul care, dintr-o tzigancä (blonzitä) a fäcut o avocatä (cu diplomä la Stefan Gheorghiu), apoi, a incercat s-o facä Presedinta 'Tärii. Cucuriguuuuuuuuuu! Si totusi, desi 80% din populatia tärii nu l-au mai vrut, s-a tinut cu dintii de TRON si a rämas până la capătul mandatului.
    Cuza a fäcut enorm de mult pt. tarä, în primul rând a realizat Unirea Principatelor, determinând dezvoltarea Românieie în direcţia unui stat modern. Dar, a supärat tare räu popimea, pt. cä a fäcut secularizarea averilor mânăstirești (1863) cu scopul de a lua toate proprietățile și averile anumitor Biserici și mănăstiri și a le trece în proprietatea statului, pentru „a spori avuția țării”. În total, au fost preluate de la biserici aproximativ 25% din suprafața agricolă și forestieră a Țării Românești și a Moldovei. La ce le-or fi trebuit popilor atâta avere? La ce le trebuie şi acum şi nu se mai satură?
    Apoi, a ordonat confiscarea anumitor averi pe care le aveau unele mănăstiri din Sfântul Munte Athos, averi pe care le-au primit de la alți domnitori (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul etc.) pentru ca monahii din Sfântul Munte să se roage pentru bunăstarea domniilor lor. Că fără a fi plătiţi GRAS DE TOT, nu aveau chef să se roage şi Dumnezeu nu le primea rugăciunea
    Un lucru care a supărat şi mai tare popimea a fost stabilirea unui impozit de 10% asupra veniturilor bisericii...şi erau, ca şi acum de altfel TARE MULTE, bani şi de la vii şi de la morţi şi INTANGIBILELE CUTII ALE MILELOR. Sub domnia lui Cuza guvernul Kogălniceanu a făcut reforma agrară (1864), prin care peste 400.000 de familii de țărani au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol, iar aproape alți 60.000 de săteni au primit locuri de casă și de grădină. S-a făcut reforma învățământului (1864) obligativitatea învățământului primar, au fost înființate primele universități din țară ( Iaşi 1860 – îi poartă şi acum numele), Bucureşti (1864).Apoi reforma justiției (1864) În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil și Codul penal de inspirație franceză, care au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării.Tot în această perioadă a fost organizată și armata națională
    Monstruoasa Coaliţie, susţinută de Monstruoasa Armată de popi, l-au detronat Pe CEL MAI MARE DOMNITOR român şi l-au trimis în exil. Şi nu numai atât, nici cel puţin când grav bolnav a dorit să moară în ţară, nu i s-a dat voie să revină pe pământul românesc.
    Nu ca ex. regele Mihai, care şi acum se luptă cu statul român să tot primească averea ce i se cuvine... probabil adusă de Regele Carol I în singura valiză cu care a venit în România.

    RăspundețiȘtergere
  4. In cea mai mare parte sunt de acord cu tine. Cu precizarea ca nu contest meritele lui Cuza in modernizarea Romaniei - tocmai de aceea am inceput articolul omagiindu-l. Si nici nu am afirmat ca a fost detronat doar din cauza moralitatii indoielnice de la curtea sa. Atat doar ca imaginea lui Cuza e usor idealizata, cred... Si istoria consemneaza atat cele bune cat si cele mai..picante. Nu crezi?

    RăspundețiȘtergere
  5. Ceea ce a fäcut Domnitorul A.Ion Cuza pentru România nu este IDEALIZAT ci real. Iar "picanteriile" sunt descrise de jurnalistii sau scriitori care, neavând suficient talent ca sä se afirme prin articole sau lucräri de valoare prin formä si continut, recurg la vulgaritäti care atrag un anume tip de cititori... Exact ca si multe posturi actuale TV. in care vulgaritatea si prostul gust abundä, dar fac rating. Apropos, nu mai existä in România cuvântul SUCCES ? DE câteva ori pe zi la RTL International, la reclama pt. emisiunea "Doamne de poveste", este datä actritza Maia Morgenstern care spune: Am uitat ce inseamnä SUŢESUL. S-a schimbat limba românä, yau apţrut cuvinte noi? sau cei care dau permanent aceastä reclamä sunt SURZI ?

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu ceea ce a facut Domnitorul A.I.Cuza este idealizat - realizarile sale din primii ani de domnie sunt foarte reale - ci dimensiunea sa morala. Relatia sa amoroasa cu Maria Obrenovici nu este insa o "picanterie" a jurnalistilor ci un fapt real. cei doi copii rezultati din aceasta relatie au fost 'foarte reali".Si atentatul la morala publica la fel de real. La fel cum pomenim de "picanteriile" Regelui Carol al II-lea - si mai putin despre ale Regelui Ferdinand - cred ca nu trebuie sa ascundem sub pres nici aventurile domnitorului Cuza. Fara a subaprecia realizarile fiecaruia dintre ei. Datorate lor, clasei politice si romanilor.
    O intrebare: crezi ca daca azi - oricare ar fi presedintele instalat la Cotroceni - s-ar intampla aceleasi lucruri nu ar trebui semnalata o eventuala prezenta feminina de acest gen prin iatacele palatului?

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc si eu Denis. Imi place si mie:

    http://ploaiadecuvinte.blogspot.ro


    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte interesant articolul.
    http://viatadinganduri.blogspot.ro

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumesc Ionut. Te mai astept pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  10. Foarte interesant !!! Multe secrete ascunde Palatul Cotroceni!!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Cuza, Ferdinand, Carol al II-lea, Gheorghiu-Dej - au fost "mari berbanti" din cate stiu...

    RăspundețiȘtergere
  12. pina la comunisti/stahanovisti/sovietici Romania era o tara balkanica in care SEX-ul nu avea o pondere sociala majora: taxe, numar de cetateni, loc de munca, salarizare etc deci FEMEIA isi permitea sa fie cu CINE voia, BARBATUL se cupla cu cine-I si convenea...

    comunismul ajutat intens de ortodoxie si BOR a schimbat acest peisaj matrimonial, OBLIGAND un recensamint ferm si strategic de urmarire a pupulatiei umane

    in TOATA istoria Romania NU exista monogamie decat "official"... :)

    RăspundețiȘtergere
  13. dupa caderea lui Cuza care era de asteptat pentru ca trebuia sa ajunga Carol I ca principe si apoi ca rege amanta a ajuns la curtea regelui Germaniei Wilhem intaiul

    RăspundețiȘtergere
  14. Femeia, cu ea sa nu te pui... Nu-i asa, Monica?

    RăspundețiȘtergere
  15. Interesant schimbul de replici intre d-nii Chisca si Anonim. Oricum, este de apreciat munca arhivistica a primului nu numai prin informatiile puse pe "tapet" cat si prin efectul declansator de conversatie. De notat ideea ca tradarea este una din trasaturile specifice Romanului ajuns in fata "mesei cu bucate" si cea ca atunci cand trebuie aflat cine se face vinovat de vreo sforarie este util "sa cauti femeia". Si nu o spun pentru ca as fi misogin deoarece nu sunt. De acord cu cele scrise de Anonim referitoare la opulenta de ieri si de azi a clerului traditional romanesc.

    RăspundețiȘtergere
  16. Multumesc pentru aprecieri targmureseanule. Si mai trebuie sa spun ca ma bucur atunci cand articolele de aici nasc "cheful de a-ti spune parerea". Tocmai pentru ca de cele mai multe ori, descoperim impreuna o lume pe care nu o stiam pentru ca era 'ascunsa' pentru noi in perioada de pana in '89. te mai astept pe aici, targmureseanule!
    Cat despre cler, nimic de comentat :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Ce bine ar fi sa mai avem un conducator de talia lui Cuza . Cuza a facut secularizarea pamanturilor manastiresti si l-ea trecut in proprietatea statului ca apoi sa improprietareasca taranimea saraca. Conducatorii din zilele noastre iau pamanturile dela cei saraci si le trec in proprietatea lor. Oare mai este cazul sa facem comparatie intre trecut si prezent ?

    RăspundețiȘtergere
  18. Intr'adevar Cuza - cel putin in prima parte a domniei sale - a fost initiatorul unor importante reforme in structura societatii romanesti. Ca a avut si pacate - asta e. Istoria le consemneaza si pe acestea :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Toti regii di domnii in putere, in sensul expresiei din material, si-au valorificat pozitia și in relatiile cu femeile, la randul lor dornice, pentru palmares sau diverse interese, sa treaca prin patul acestora. Alexandru Ioan I, se inscrie in starea de normalitate din acest punct de vedere. Apoi nu avea nevasta frumoasa, nici in stare sa-l tina acasa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Istoria doar consemneaza, nu judeca... Te mai astept pe blog, Ion! :)

      Ștergere