Dragobetele sărută fetele!

În România de altădată ziua de 24 Faur (Februarie) – zi de pomenire a aflării capului Sf. Ioan Botezătorul în calendarul religios –  era considerată ziua de “cap de primăvară” și era numită în calendarul popular "Ziua de Dragobete". Considerată o adevărată zi a iubirii în tradiția poporului nostru, ziua de Dragobete era ziua în care se sărutau pentru prima dată în public fetele cu băieții, împărtășindu-și astfel dragostea lor cu comunitatea în care trăiau (Dragobetele săruta fetele...). În ziua de Dragobete se făceau logodne fictive sau înfrățiri între tineri. Exista superstiția că cei care se vor „drăgosti” în această zi vor rămâne îndrăgostiți până în primăvara următoare. Se credea de asemenea că în ziua de Dragobete păsările se strâng în stoluri, se împerechează și încep să își clădească noile cuiburi. Să redescoperim cine este de fapt junele Dragobete, acest Cupidon dac, flăcăul uitat dar scos în ultimii ani de la naftalină ca o contrapondere neaoșă la mult mai comercialul Sf. Valentin:

Dragobetele sărută fetele...
„S-a emis ipoteza că Dragobetele poate fi „înrudit” cu zeii străvechi greco-romani de tipul lui Pan, care avea picioare, coarne și blană de țap, dănțuia primăvara prin pădure și, cuprins de elanuri erotice, pândea nimfele și femeile, pentru a le face partenere, în dansul ritual al dragostei. În susținerea acestei ipoteze vine faptul că „Dragobete” ar deriva din cuvintele dacice Trago = țap și Bete = picioare (pedes în latină). Prin creștinizarea Daciei, zeul păgân Dragobete a devenit reprezentant al dragostei pure, sufletești, pierzându-și atributele sălbatice, primitive, sărbătorit odată cu venirea primăverii, când natura se trezește la viață. Etimologii consideră cuvântul Dragobete ca prevenind din slava vehe: dragu biti – a fi drag. Legendele spun că ar fi băiatul Babei Dochia (dar opusul ei pozitiv) și cumnatul lui Lăzărică – un străvechi zeu al vegetației - și că ar fi un tănăr voinic, frumos, iubăreț și bun, care inspira dragoste curată fetelor.” („Sărbători, tradiții, ritualuri, mituri...” – Julia Maria Cristea).

De ziua de Dragobete se leagă o serie de obiceiuri pline de farmec dar în mare parte uitate. Citește articolul aici:


DE DRAGOBETE




8 comentarii :

  1. Un adevărat duel între cele două sărbători închinate iubirii care sunt în acestă lună, februarie! Interesante explicațiile găsite aici la tine, mulțumesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Problema e cred ca nu ar trebui sa fie un duel. E suficient loc sub soare, cred...

    RăspundețiȘtergere
  3. Oare de ce n-am auzit de Dragobete inainte de "pericolul St. Valentine"? Ca doar am crescut la tara...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multe dintre vechile obiceiuri s-au pierdut. Cred ca ziua de 1 Martie devenise un fel de zi a indragostitilor la noi, nu-i asa?

      Ștergere
  4. tragos-cuvint grecesc inseamna tap
    bete -poate fi forma corupta pt pedes(lat ) picioare .
    Tragos pede --> Drago bete = picioare de tap - Faun
    Avind in vedere "ocupatiunea " Trago betelui , a putut avea loc o contaminare din slava , unde "drag" are sens

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi e mai... draga varianta sustinuta de etimologii care consideră cuvântul Dragobete ca provenind din slava veche: dragu biti – a fi drag.

      Ștergere
  5. O nascocire disperata... am crescut la tara, parintii si bunicii au crescut la tara. Nici nu am auzit macar de acest dragobete.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ami auzit de el, așadar nu exista nicăieri această tradiție?:)

      Ștergere