De ieri și de azi: Al optulea păcat capital

Recomandări:

Al optulea păcat capital

O anchetă realizată în anul 1935 de Alex F. Mihail, reporter al revistei Realitatea Ilustrată”, încerca să răspundă la o întrebare delicată: “Care este după d-voastră cel de al 8-lea păcat capital?” Respondenți - câteva dintre personalitățile de marcă ale societății românești interbelice: Nicolae Iorga, Cezar Petrescu, Victor Eftimiu, N. D. Cocea, Horia Furtună, Izabela Sadoveanu, Camil Baltazar, Hortensia Papadat Bengescu. Dar nu numai ei…
 

Despre cele șapte păcate

 
“Întâmplarea a făcut să dau, în pragul unei bisericuțe bătrâne, peste un preot gârbovit de ani, care m’a poftit în chilioara lui modestă și scoțând un ceaslov cu scoarțe vechi mi-a spus:
- Iaca, vezi? Cartea asta e Mărturisirea ortodoxă, codul credinței creștine. A fost alcătuită de către Petre Movilă, mitropolitul Kievului, fecior de domn moldovean.
Apoi, deschizând la o filă mă lămuri: “La întrebarea XXIII-a: care sunt păcatele noastre cele mai de căpetenie, găsim răspunsul:

1.Mândria;  2.Arghirofilia;  3.Desfrânarea;  4.Zavistia;
5.Lăcomia;  6.Mânia;  7.Lenea.

Lista acestor păcate și scara lor a fost alcătuită de către părinții bisericii, așa după cum reiese din cercetarea vechiului și noului testament. Mândria, păcatul mai de căpetenie, a făcut pe oameni să piardă paradisul, după pilda lui Lucifer, îngerul răsvrătit. Acu, dacă mă întrebi fiule, care e al optulea mare păcat, aș spune că răspândirea prin tipar a gândurilor necurate. Mai vedeți, taică… și d-ta ca gazetar mai ai grijă… să nu mai apară atâtea poze de cucoane despuiate prin jurnaluri și nici atâtea povestiri care pângăresc sufletele tinere. Mari sunt și păcatele împotriva duhului sfânt, arătate la întrebarea a XXXVII-a.
 
- Încrederea prea mare și ușuratecă în harul, adică ajutorul și mila lui Dumnezeu. Neîncrederea în îndurarea Domnului, de unde urmează sinuciderea. Tăgăduirea adevărului învederat… “Păcatele cari strigă răsbunare de la Dumnezeu sunt: uciderea săvârșită cu voie, păcatul împotriva celor firești (sodomia); asuprirea săracilor, văduvelor și orfanilor și oprirea simbriei lucrătorilor.” Ai face bine, taică, să tipărești la gazetă unde scrii, cele zece porunci, căci mulți nu le știu.”
 
Păcate capitale

Dl. Prof. NICOLAE IORGA:


- Eu am numai grija păcatelor mele, care sunt destule, fără să mai am timpul să mă ocup de alte păcate, în general.”

Dl. CEZAR PETRESCU


„- Păcatul al optulea și cel mai mare este scrisul, care dacă a luminat multe minți, în schimb a scos pe mulți din minți. Poți spune de la d-ta, în paranteză, că spunând asta, nu fac aluzie nici la confrații mei, nici la cititorii mei... Mă gândesc așa, la alții... ca unul care sunt cu totul obiectiv în această chestie!”

Dl. VICTOR EFTIMIU


"- Cea mai mare parte din cele șapte păcate sunt păcate fecunde: ele stimulează activitatea omenească. Al optulea, și cel mai mare păcat, este renunțarea.”


Dl. N. D. COCEA


"- Nu există păcate – nici biblice, nici actuale – decât împotriva vieții. Numai cine nu știe să trăiască inteligent unica această viață, care ne-a fost hărăzită întâmplător și cu care nu ne vom mai întâlni niciodată, - numai acela păcătuiește!"

Dl. CAMIL BALTAZAR


"Scriitorul de curând premiat de „Asociația scriitorilor români” răspunde:
- Care-ar fi cel de-al optulea păcat? Cred că întrunirea tuturor celor șapte într’o singură conștiință – păcatul cel din urmă, dar astăzi îndeajuns de răspândit.”



D-na. IZABELA SADOVEANU


"- Cele șapte păcate nu s’au chemat păcate decât după ce Dumnezeu a alungat pe om din rai și mai ales după ce acesta a intrat în comunitatea primilor creștini și i-a cășunat să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. De atunci nu i-a mai fost omului iertat să fie lup față de ceilalți oameni – toți trebuiau să fie frați întru Christos. Dar omul, deși s’a depărtat cu dispreț de porc, de leu, de melc, de țap, de păun și de toate celelalte lighioane, n’a pus între ei și el decât niște ostrețe slabe și rare. Una câte una s’au strecurat jivinele în grădina lui Christos, iar melcul și cu șarpele i-au ispitit pe oameni să nu-și mai bată capul să le alunge, ci să le schimbe numele ca să nu le mai recunoască Dumnezeu. De aceea nu mai sunt lei, porci etc. în societatea omenească, ci gastronomi, fulgere de război, diplomați, bancheri, donjuani, personaje cu plastron, șefi și șefușori de toate gradele. Acum cel mai mare și al optulea păcat ar fi să-l chemăm pe Dumnezeu pe pământ să-și întemeieze împărăția printre noi.”


Dl. HORIA FURTUNĂ


"- Unui reporter nu pot să-i răspund decât atât: al optulea păcat capital e CURIOZITATEA !

MEDICII NU CUNOSC UN AL OPTULEA PĂCAT


Dl. Doctor Ion Jianu, reputatul chirurg, crede că nu e nevoie să căutăm al optulea mare păcat și că de fapt nu ar fi decât două păcate fundamentale: lăcomia și lenea, din care curg toate celelalte. Lacomul se compară cu alții și e cuprins de zgârcenie, de invidie, de mânie. Trândavul devine desfrânat, trufaș. Sufletul omului e organizat în așa fel că o comparație nu determină emulație ci invidie. Iar inacțiunea e cel mai rău sfetnic. Suntem datori să fim cât mai activi și să ne comparăm numai cu noi înșine, la diferite epoci ale vieții, căutând a face mereu cât mai mult bine, după puterile și priceperea noastră. Numai astfel vom fi scutiți de frământări inutile care să ne amărască această scurtă a noastră existență pe pământ.

ZIARISTUL: NU SPUNEȚI ADEVĂRUL, CĂCI PĂCĂTUIȚI!


Un cunoscut ziarist bucureștean citează pe directorul unei mari gazete vieneze care a făcut următoarea mărturisire:
- Prefer informația mincinoasă pentru trei motive: întâi o are numai ziarul meu; apoi știrea falsă e totdeauna interesantă dacă nu chiar senzațională; în fine, am prilejul să scriu de două ori în aceiași chestie, odată când public informația greșită și a doua oară când o desmint.
 
Veți obiecta poate că aceasta e o butadă. Susțin însă cu toată seriozitatea – spune ziaristul - că de foarte multe ori chiar cel ce e sincer și crede că ar expune adevărul, în realitate afirmă un neadevăr – ce un secol zice, alții dezic”. În cele mai dese cazuri “adevărul este o gafă, o cruzime, o neomenie sau chiar o crimă. În orice caz, cuvântul “minciunănu are posibilitatea să exprime o noțiune precisă. Sunt zece, douăzeci sau și mai multe feluri de neadevăruri, care nici întrun caz nu merită denumirea de minciună în accepțiunea brutală a cuvântului. Iar cel ce ține să spuie cu orice preț adevărul, este în cele mai dese împrejurări, un om foarte rău sau un prost care nici nu-și dă seama de ce vorbește comițând, în mod inconștient, al optulea și cel mai mare păcat. Dispariția minciunii de pe pământ ar  însemna cea mai grozavă nenorocire pentru oameni căci – odată cu dânsa - ar dispare speranța, cel mai prețios bun al nostru.”
 
Lenea

PLICTISEALA


Cel de al optulea păcat mare a luat naștere în mănăstiri. Însuși Satan l-a semănat acolo cu mâna lui pentru a smulge lui Dumnezeu creaturile care se legaseră să-l servească. Este păcatul suprem contra Divinității, contra ta însuți, contra celorlalți și contra vieții. Este plictiseala… Îngerul negru care aduce îndoiala, neliniștea, amărăciunea, disperarea, dezgustul de sine și de viață (…).“

D-na HORTENSIA PAPADAT BENGESCU



Cele șapte păcate capitale au înfruntat victorios mileniile, ceea ce dovedește că ele constituiesc fundamentalul solid al omenescului. Au suferit totuși în drumul lung, o evoluție. Nemaifiind sub spaima sancțiunilor divine, din pricina slăbirii preceptului mistic, - rămase în funcție de sancțiunile moralei sociale - ele totodată sau desvăluit mai în voie, pierzându-și însă din prestigiu. Din această pricină sau mlădiat, sau deformat, ajungând la un fel de tranzacție cu virtuțile, din care tranzacție a ieșit o morală mai puțin absolută, în care de pildă defectul mâniei își dă coate cu energia suplinindu-se, zgârcenia poate sluji cu folos de propaganda pentru economia în deficiență, orgoliul poate fi acceptat în locul mândriei în vădită scădere. Numai Lenea și Lăcomia și-au păstrat sensul nealterat. Invidia cere a nu fi uitată, nici nu poate fi, căci a dovedit o neclintită soliditate și nu s'a găsit împotriva ei nici o armă de apărare. Luxura nu mai e luxul unui exces temperamental ci degenerare din sărăcie temperamentală.
 
 
Au creeat oare mileniile traiului omenesc, un al optulea păcat? Ar fi complexul tuturor întrunul, în doze variate. Prin contact în timp s'au contaminat. Acest al optulea păcat n’are însă încă definiție, nici nume. Afară numai dacă unii ar crede că al optulea păcat modern ar fi Literatura. Firește nu sunt de fel de părerea lor...

Voi încheia cu o întrebare adresată vouă, cititorilor din anul 2023 al articolului interbelic: Care este cel de al 8-lea păcat capital în timpurile pe care le trăim?



Sursa: articolul “Care este după d-voastră al optulea păcat capital?“ – anchetă realizată de Alex F. Mihail  - publicată în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 29 mai 1935



24 de comentarii :

  1. Cred ca răutatea este al 8-lea păcat. Din ea izvorăsc ura, invidia, anxietatea şi bârfa - care înseamnă să mănânci suflet de om. Atâta timp cât suntem buni, iertători şi nu judecăm pe alţii suntem aproape de Dumnezeu, dar dacă suntem răi suntem deja cu un picior în iad.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vanitatea. " Cunostintele noastre ne-au facut cinici , iar inteligenta ne-a lasat impietriti si aspri . Gandim prea mult si simtim prea putin. " https://www.youtube.com/watch?v=5FpzR_P3Fho

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Anita si multumesc Iulica pentru raspunsuri. Asadar rautatea si vanitatea. Nu pot sa va contrazic. Lumea in care traim e intr-adevar de foarte multe ori rea si plina de vanitate.

    RăspundețiȘtergere
  4. INVIDIA, SUSPICIUNEA, RAUTATEA, GELOZIA, LACOMIA ....DAR MAI ALES INDIFERENTA ...

    RăspundețiȘtergere
  5. "Indiferența e un păcat, indiferența înseamnă egoism și, mai mult decât atâta, indiferența înseamnă pactizarea cu răul, înseamnă promovarea răului, înseamnă lipsa iubirii, înseamnă păcat împotriva iubirii. Să nu se confunde datoria creștinului de a iubi și de a ierta pe cel care-i greștește personal, cu datoria și cu dreptul de a lupta pentru a stăvili răul făcut obștii." - spunea parintele Constantin Voicescu.(http://citateortodoxe.ro/)

    RăspundețiȘtergere
  6. sa cunosti ce este adevarat si drept si sa nu faci nimic atunci cand aceste lucruri si fapte sunt ingropate de celelalte sapte pacate!
    http://www.opinia1.ro/caut-colaboratori/

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonimule - pacatul de care ne spui e unul care ne macina de foarte mult timp!

    RăspundețiȘtergere
  8. Pentru mine, a judeca un semen de-al tau reprezinta un pacat (nu ma refer la autoritati sau magistrati aici). Nu stiu daca e al optulea sau e capital, dar ar trebui sa renuntam la a face asta.

    RăspundețiȘtergere
  9. De acord cu tine RoF. Noi romanii avem pacatul asta intr-adevar. Stim foarte bine ce si cum au gresit ceilalti. Dar nu facem ce depinde de fiecare dintre noi in parte pentru a ne fi tuturor mai bine. Paiul din ochiul celorlalti...

    RăspundețiȘtergere
  10. Egocentrismul. Traim de parca lumea incepe si sfarseste cu noi, uitand ca lumea a existat cu mii de ani inaintea noastra si va exista, bine mersi, si dupa noi.
    In realitate, lasam doar o dara, care si aceea se estompeaza in timp, dupa ce nu mai suntem. Daca am accepta acest adevar, ne-am oferi sansa de face ca, prin viata noastra, lumea aceasta sa fie un loc mai bun ...

    RăspundețiȘtergere
  11. Egoismul este propriu tuturor vietatilor. Oamenii, prin propria constiinta, pot uneori sa estompeze acest defect "natural". Daca vor. Ori asta se intampla din ce in ce mai rar, Simona...

    RăspundețiȘtergere
  12. Cred ca un mare pacat este ca o femeie sa aduca pe lume un copil nedorit si sa-l lase de izbeliste neavand grije de cresterea lui sau sa nu ii pese de el.Si sa aduca un copil pe lume doar ca sa puna mana pe un barbat sau averea lui.Mi se pare un pacat mai mare decat avortul.

    RăspundețiȘtergere
  13. Chiar este un pacat capital Claudiu. Daca este si premeditat, cu atat mai mult...

    RăspundețiȘtergere
  14. Sunt de acord cu spusele lui D.N. COCEA....”A NU TRAI VIATA INTELIGENT.”

    RăspundețiȘtergere
  15. Dar totusi, cat de greu e sa iti traiesti viata inteligent !?

    RăspundețiȘtergere
  16. Ignoranta fiind totusi o forma a ... lenei !?

    RăspundețiȘtergere
  17. Multe sunt de învățat din tot ceea ce postați!
    Multumim pentru munca dvs. și pentru faptul că existați!
    Mă înclin în fața unui om ce dintr-o pasiune a făcut o artă -arta comunicării !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu pot sa spun decat ca ma bucura mult cuvintele tale. Te mai astept... pe aici! :)

      Ștergere
  18. Eu cred ca singurul mare pacat este lipsa prezentei constiente, somnul bolnav al mintii.

    RăspundețiȘtergere
  19. Doamna Hortensia Papadat-Bengescu a spus tot ce trebuia spus. Nu știu ce ar mai putea păcătui omul în plus... Poate și D-l Cezar Petrescu are dreptate : scrisul poate constitui invitație la păcat. E greu să scrii și bine și corect din felul de a nu promova păcatul. Scrii despre război de exemplu, e tare posibil ca cititorul să se confunde cu un erou negativ. Se poate vedea lesne acest lucru din felul în care tinerii confundă falsul unui joc, substituindu-se unui personaj negativ.. În cărți eroii mor, dar deschizând din nou cartea îl găsești viu. În viața reală nu mai invie nimeni. Sunt destule ispite și cel mai corect ar fi să nu fii tu promotorul unor păcate capitale, descriindu-le..

    RăspundețiȘtergere
  20. Al optulea păcat se află în suma matematică a sumei matematice a cifrei 8.

    RăspundețiȘtergere
  21. Indiferența... din egoism dar și renunțare vine.
    Însingurarea, departe de a fi o virtute, este un mare "păcat".
    Deși păcatul nu cred că există, mă refer din punct de vedere religios, toate sunt trăsături ale firii. Precum toate au un opus, virtuții i s-a asociat păcatul.

    RăspundețiȘtergere