De ieri și de azi: O noapte în “cartierul amorului tarifat”

Recomandări:

O noapte în “cartierul amorului tarifat”

Însoțiți de reporterii interbelici am cutreierat în articolele anterioare două dintre locurile rău famate ale Bucureștiului interbelic. Am fost împreună la pas prin Mahalaua Dracului și am aruncat o privire în lumea Mandravelei – răspântia blestemată de la periferia Capitalei. Mai apoi am făcut o altă călătorie în timp, prin lumea “vânzătoare de plăceri de-o clipă” de altădată: Vestalele din Cartierul Griviței. Să nu credeți însă că lumea tavernelor insalubre și a cârciumilor cu “program și cu femei de consumație” era proprie doar Capitalei. Articolul “Aspecte ieșene: În cartierul amorului tarifat” semnat de C. Luca-Iași și publicat în numărul din 26 august 1936 al revistei “Ilustrațiunea Română” ne dezvăluie povestea unei nopți petrecute într-unul din cartierele ieșene ale plăcerii mizere:
 
 

Strada Gării, ziua atât de pașnică, străbătută doar de puținii pasageri ce pleacă sau vin la lași, odată cu apropierea nopții capătă un aspect cu totul nou, necunoscut chiar multor ieșeni. Cu cât înaintează noaptea, cu atât această stradă, lungă de cel mult două sute de metri și cu o sumedenie de cârciumi și bodegi cu aspect îndoielnic, îngrămădite una în alta, începe să se însuflețească. Aici vine drojdia orașului să-și topească gologanii, câștigați într'un fel  sau altul. Din toate aceste localuri, cu ușile deschise în lături, izbucnește în stradă câte o melodie atât de schilodită încât este peste putință să ghicești ce e. Iar prin stratul gros de fum de țigară ce plutește peste capetele chefliilor de la mese, se distinge pe un fel de scenă improvizată în câte un colț, cântăreața plătită de patron cu 20 - 30 de lei pe noapte și masă, ce-ți ia auzul cu vocea-i spartă și răgușita de băutură și țigări (căci în pauze “cinstește" și ea cu clienții, strânși de grațiile-i fade, spre a mări consumația). Iar dacă vre'un străin mai slab de înger” se lăsa ispitit să intre în vreo cârciumă din acest Broadway” al mizeriei, în zori de zi se trezește în stradă cu buzunarele întoarse pe dos, dormind pe trotuar, apoi o ia rușinat spre comisariatul de poliție, spre a se plânge că a fost buzunărit.

Spre a-mi da seama mai bine de cele ce se petrec în acest cartier cu renume prost, mi-am pierdut și eu o noapte colindând tavernele. Abia făcusem câțiva pași, când din umbra unui gang se desprinse o femeie vopsită țipător și mă atinse cu cotul, suflându-mi fum de țigară în față:
- Încotro, drăguțule?
Am intrat în vorbă cu ea. O cheamă Veronica Popa. Tip de femeie voinică de țară, aducând mai mult a bărbat, cu fața pătrată și maxilarele puternice.
- Sunt din județul Lăpușna (notă: județ situat în partea estică a României Mari, în centrul Regiunii Basarabia). Acum vre'o șapte ani am avut și eu o dragoste cu un flăcău din sat de pe urma căruia mi-a rămas și un copil de fată-mare". Într'o bună zi, Vania, căci așa-l chema, a plecat la pădure după lemne și un trunchi, căzând peste el, l-a omorât pe loc. În zadar am țipat și m'am zbătut. Satul a început să mă arate cu degetul și în cele din urmă, de rușine, am plecat încotro am văzut cu ochii. Am ajuns la Iași fără o para chioară în buzunar și după vre'o două zile de foame”, am intrat „la stăpân, cu două sute de lei pe lună și câte o zdreanță veche de-a coanei”. Și așa mi-am mâncat viața, până acum vreo două luni, frecând la dușumele și spălând vasele pentru un blid de mâncare și câteva bulendre”, până când mi-a deschis capul o prietenă. Acum stau cu ea într'o cameră particularăși… fac trotuarul".
- Și asta crezi d-ta că e viață? – o întrerup eu. Nu atunci îți mâncai” viața ci acum.
Ea mă privi crunt și-mi răspunse cinic:
- Așa-mi place! Acum sunt liberă și fac ce vreau. E câștig mai ușor. N'ai să mă înveți d-ta ce să fac și ce nu!
Și pripit:
- Vine curcanul! - și o zbughi pe gangul întunecat.
Privii în direcția în care îmi arătase. În adevăr, de după colț venea agale sergentul de stradă, iar Veronica probabil că nu era tocmai în regula cu “condicuțași nu voia să dea ochii cu el.
 
Veronica Popa din Lăpușna:
- E câștig mai ușor...

La câțiva pași numai, în plină lumină, un alt grup. Două păsări de noapte” cu “protectorullor nici nu se sinchisește de sergentul ce trece pe lângă ele, parcă nici nu le-ar vedea: se cunoaște că au parafa autorizării legale”... Una din ele, slabă și prăpădită, tușește de ți se zburlește părul pe cap. I se citește pe față activitatea nefastă a microbului tuberculozei, consecință a nopților pierdute în orgii. Fără să vreau, gândul îmi alunecă privind-o la tovarășa ei de meserie, Veronica. Unde-i acum să vadă și ea ce o așteaptă în viitor? După ce i sa mai potolit tusea, această biată epavă aprinse o țigară și după ce trase de vreo două ori din ea, înăbușită de un nou val de tuse, o aruncă înciudată, blestemând:
- Nici o țigară nu am parte să mai fumez, fire-ar...
 


O cheamă Sonia Păduraru și practică meseriade vre'o... douăzeci și doi de ani, sau în limbajul ei numai” dinainte de răsboi. E veteranăși trăiește din mila colegelormai tinere. În fiecare seară iese pe trotuar din obișnuință, iar ziua doarme. Astfel de nenorocite întâlnii cu zecile în această noapte.
 
Tocmeala...
La mijloc "veterana" Sonia Păduraru

Era ora 7 dimineața și mă pregăteam să pornesc spre casă când îmi atrase atenția un grup, pe o stradelă dosnică de lângă gară: un țăran între doi tipi ce gesticulau și păreau gata-gata să se încaiere. Am înțeles imediat situația și am dat buzna între ei. La apropierea mea, cei doi s'au strecurat.
- Păi da! Știu eu ci or fi vrut? Eu am vinit la Eș, la spital, la Sf. Spiridon și când am ieșit din gară, m'o oprit unu din ei și din vorbă în vorbă i-am spus undi mă duc. El o zâs că mergi și el cu mini că are și el un frate acolo. Pi drum, el o găsit un portofel cu bani și mi l-o dat mie, să-l ascund în brâu și mai încolo să împărțim. În urma noastră venea celalt, cu limba scoasă de un cot, văitându-se că o pierdut un portofel cu bani americănești. Când m'o întrebat, eu i-am spus că n'am găsit nimic. El parcă era turbat. Sărea la mine:

...și astfel a scăpat bietul om de doi maeștrii
ai furtului prin "sistemul grant"

- Unde-i portofelul cel de găsit?
- lote-l! Și desfăcându-l, căzură din el câteva bucăți de ziare.
- Ai văzut ce bani americăneștiaveau pungașii în el? Ei ți-ar fi luat banii d-tale și te-ai fi trezit cu hârtiile astea în loc.
- Ptiu! Bătu-i-ar crucea! – făcu țăranul dumirit. Unde dau eu acu di dânșii să-i scutur o leacă!
Și astfel a scăpat bietul om de doi maeștri ai furtului prin sistemul grant".






4 comentarii :

  1. Se spune despre prostituţie că este prima meserie a lumii, care a cunoscut forme diferite, de la cea sacră la cea obişnuită. În Babilon, Sumeria şi Fenicia, prostituţia era considerată o profesie sacră. După cum relatează Herodot, existau „casele paradisului”, dedicate diferitelor zeităţi, (Mullissu – în Asiria; Ninlil – în Mesopotamia; Ishtar – în Babilon şi Akkadia; Inanna – la Sumerienii; Astarte la popoarele semitice unde se practica această formă de prostituţie sacră). În Grecia antică era o formă de venerarea a zeiţei Afrodita de către slujitoarele ei – hetairai, iniţial doar în Corint, apoi Cipru, Sicilia şi Asia Mică.
    O SCURTĂ trecere în revistă.
    Apoi istoria menţionează curtezane celebre Ex. Teodora, fostă prostituată într-un bordel MODEST din Constantinopole, devenită soţia împăratului bizantin Iustinian. Şi lista rămâne deschisă, din antichitate... până în zilele noastre... PRIETENE de preşedinţi care au înfluenţat destinele ţării şi mai ales... ale visteriei.
    Dar oare, prostituţia este prima meserie a lumii?
    Poate că ar trebui făcută o rectificare. Prima meserie nu a fost determinată de Titanul Prometeu, fiul lui Iapet și al Climenei, fratele lui Atlas? El a furat focul zeilor pt. a-l dărui oamenilor. Deci înainte de meseria prostituţiei a fost PRIMA CONSEMNARE ISTORICĂ A MESERIEI DE AUR, care a rămas NEMURITOARE, practicată LA TOATE DIMENSIUNILE, „de la Vlădică la opincă”, pe TOATE MERIDIANELE de la începutul omenirii şi până în prezent.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Curios: nici Prometeu, și nici Teodora nu au fost români... :)

      Ștergere
    2. DA, dar exemplele INTERESANTE prind rădăcini puternice, apoi DEVIN TRADIŢIE.
      Şi cum românii respectă cu ARDOARE TRADIŢILE - nu atât cele care reprezintă CULTURA unui popor, rămase mai mult în mediul rural, cât mai ales cele foarte recente, - cum ar fi PUPATUL MOAŞTELOR VREUNUI TE MIRI CARE SFÂNT autohton sau TURIST, făcător de MINUNI INIMAGINABILE, sfinţi APĂRUŢI DUPĂ AŞA ZISA REVOLUŢIE, tradiţie UNICĂ ÎN EUROPA,
      cum să nu se adopte AD INTEGRAM aceste MINE INEPUIZABILE DE AUR – prostituţia şi hoţia, care au rezultate PALPABILE?
      Apropos de PUPATUL raclelor DIVINE de către zecile de mii de CREDINCIOŞI PUPĂCIOŞI, România este pe primul loc în Europa la incidenţa TBC-ului, boală eradicată în alte ţări. Vin la rând alte CADOURI primite prin CONŢINUTUL salivei rămase pe icoane şi racle: Hepatite B şi C, HIV, Mononucleoza, Candidoza bucală, Herpes bucal, şi tot felul de alte DRĂGĂLĂŞENII.
      DAR, toate BINECUVÂNTATE de către oasele făcătoare de minuni şi mai ales – STATORNICE, greu sau chiar imposibil de vindecat.

      Ștergere
  2. Of.. Nu întotdeauna stau lucrurile așa, vorbesc de ceea ce se întâmplă astăzi. Sunt prostituate peste tot, unele fiindcă nu au minte, altele nu au noroc. Unele pică în plasa unor Don Juani de ocazie și devin prostituate de voie de nevoie.. Altele sunt duse de nas cu promisiuni care mai mai de care mai fantasmagorice.. Altele de foame.. Altele chiar nu au alte soluții, dat fiind pregătirea, educația puține, ori mintea slabă.. Aud la știri că unele femei se prostituează cu acordul soțului... Minte puțină, studii incomplete, anturaj greșit și... Destinul, care nu e roz mereu.. Nu, nu vorbesc eu cu ele, mi-e rușine, ce să întreb? Știu una, é trecută binișor de patruzeci de ani, stă în același cartier cu mine, bărbatul ei, nu știu, e o legumă, nu știu dacă pe fond psihic sau altfel.. Am văzut-o într-o noapte când m-am dus să conduc pe mama la tren, am intrat într-un bar să iau o cafea, trenurile întârzie și la sosiri, nu doar la destinația respectivă. Am văzut-o la bar cu alte tovarășe, bărbatul dormea în cărucior, și ea se tocmea cu un taximetrist. Am ieșit fără să dau impresia că am văzut.. Ce să îi zic? Cu ce tupeu să mă iau de ea?.. Lume. De toată mâna. Nu s-a schimbat nimic de acum o sută de ani. Pot garanta. Deși mi-ar plăcea să mă înșel, tare mult mi-ar plăcea.

    RăspundețiȘtergere