De ieri și de azi: Artisti aproape uitati

Recomandări:

Se afișează postările cu eticheta Artisti aproape uitati. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Artisti aproape uitati. Afișați toate postările

Un român la Hollywood: Bob Curwood

Bob Curwood, un important actor american din perioada filmului mut, a fost de naționalitate română. Bob Curwood, pe numele său adevărat Ioan Balaș, s-a născut - după cum singur mărturisește într-o scrisoare adresată în anul 1930 revistei “Realitatea Ilustrată” - în 17 martie 1899într-un sătișor de lângă Brașov” (nu Buzău - așa cum apare în majoritatea biografiilor). 
 
Romanian silent western actor
Bob Curwood - un actor român la Hollywood
 
În perioada 1927 – 1930 a jucat pentru celebrele studiouri “Universal Pictures Corporation” într-un număr important de producții hollywoodiene – majoritatea scurt metraje – dintre care amintesc: Ridin'Wild (1927), The Battling Buckaroo (1927), The Dangerous Double (1927), The Scrappin'Fool (1927), The Death's Head (1928), The Secret Outlaw (1928), A Romeo of the Range (1928), Ridin'Leather (1929), Playing False (1929), Cowboy Pluck (1929), Days of Daring (1929), The Ranch Foreman (1929). 
 
Voi rezuma pentru voi două articole dedicate actorului american de origine română Bob Curwood, articole publicate în presa interbelică:


Citește mai mult... »

Povestea unui genial actor de comedie: Petre Liciu


Am părăsit pentru un timp lumea artiștilor aproape uitați. Am încercat în articolele anterioare să devoalez pentru voi câteva dintre destinele marilor actori de odinioară (Maria CiucurescuSorana ŢopaAgepsina Macri-EftimiuLeny Caler sau Nora Piacentini), de dansatori (Lizica Codreanu) sau ale unor voci celebre din vremurile trecute (Florica Florescu, Gheorghe Ionescu-Gion sau Titi Botez). Mă întorc în lumea teatrului de la începutul secolului XX ca să vă povestesc despre un mare actor – poate cel mai mare actor de comedie al secolului trecut și al Teatrului Național din București: Petre Liciu.

Teatrului Naţional din Bucureşti

Citește mai mult... »

Tony Bulandra: “Toată viața mea este teatrul”

“Dacă se va scrie vreodată o istorie a Teatrului Românesc, desigur că unul dintre cei care vor fi înscriși cu litere de aur în ea, va fi d-nul Tony Bulandra. Închinând teatrului, marea sa pasiune, toată puterea de muncă, tot talentul, toată energia d-sale, d-l Tony Bulandra a contribuit și contribuie în mare măsură la desvoltarea teatrului românesc contemporan. Să nu uităm, că prima înjghebare serioasă a unui teatru particular, se datorește d-lui Tony Bulandra. Munca și dragostea, închinate pe altarul artei dramatice, i-au fost și continuă să-i fie răsplătite din plin. D-l Tony Bulandra este astăzi unul dintre cei mai populari și iubiți actori ai teatrului nostru. Și este și natural să fie astfel. De la fermecătoarea sa apariție în rolurile de amorez, trecând printr'o întreagă gamă de roluri pe cât de interesante, pe atât de variate, în toate, absolut în toate, d-l Bulandra cucerește publicul.”  
 
Astfel era elogiat marele actor Tony Bulandra în primele rânduri ale unui articol publicat de revista “Realitatea ilustrată” în numărul din 23 ianuarie 1930.

Tony Bulandra în anii debutului (stânga)
Tony Bulandra în plină glorie (1930)

Citește mai mult... »

Genica Missirio – un român pe marile ecrane franceze


Cine n’a admirat în filmele proiectate la noi, pe Genica Missirio, pe celebrul artist de cinematograf, care a stârnit admiraţia lumii întregi prin silueta lui fină, prin mimica lui neîntrecută de prim-amorez, prin supleţea lui de sportsman select? Genica Missirio - care nu-i decât compatriotul nostru, Eugeniu Mitirliu - s’a înapoiat în țară, după 12 ani de şedere în Franţa, înapoiere de scurtă durată, de câteva săptămâni numai, pentru a-şi revedea familia şi patria.” Aceste prime fraze ale articolului Celebrul artist de cinema Genica Missirio la București” – publicat în numărul din 10 aprilie 1930 al revistei “Realitatea Ilustrată” – sunt cele care mi-au stârnit curiozitatea. Ca urmare, am căutat informații despre acest actor român – foarte popular în lumea cinematografului francez interbelic:
 
Actori de film mut

Citește mai mult... »

Lilly Carandino - destinul tragic al actriței cu prospețime de izvor

Lilly Carandino s-a născut la Brăila în 28 februarie 1909. A absolvit în anul 1928 cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din București (unde a studiat în clasa maestrului Nicolae Soreanu). A debutat pe scena Teatrului Național din București imediat după absolvirea conservatorului, în anul 1928, în piesa Lorenzaccio de Alfred de Musset
 
Teatrul Național din București

Citește mai mult... »

Sorana Țopa - meandrele ciudate ale sorții

Sorana Țopa - o mare tragediană


Sorana Țopa s-a născut în 14 februarie 1898 la Podu Turcului, în județul Bacău

“M'am născut într'un mic târgușor din Moldova, la Podul Turcului, județul Tecuci, din părinți gospodari și oameni de treabă cari au cheltuit multă trudă până să fi putut da fiecărui copil o brumă de carte. Nu-i vorbă, că dintre toți copiii eu eram aceea care nu avea niciodată timp de învățătură - erau atâtea jocuri frumoase de pregătit pentru a doua zi! Nici morala, nici bătaia cruntă nu m'au putut strânge de pe coclauri și readuce la cămin mai devreme de apusul soarelui. Purtam în mine un dor prea aprins de libertate. Încă, cred eu, acestui dor se datorește faptul că m'am făcut artistă. Artistă!... Cuvânt magic care deschidea larg porțile tuturor dorurilor mele de aventură și necunoscut.” - se confesa Sorana Țopa câteva decenii mai târziu (F. O. Fosian - "87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă - Portrete, biografii, amintiri" - editura Cultura Poporului - 1940) 

Mari actori

Citește mai mult... »

Leny Caler: Povestea Corinei din "Jocul de-a vacanța"

Actriţa Leny (sau Leni) Caler (n. 1904, București, d. 2 februarie 1992, Berlin) a fost în perioada anilor '30 o celebră actriță și cântăreață de muzică ușoară și una dintre cele mai cunoscute figuri ale lumii mondene bucureștene.
 
Vă amintiți de misterioasa "doamna T" din "Patul lui Procust" de Camil Petrescu? Unii contemporani ai scriitorului au afirmat că personajul ar fi avut-o ca model, de fapt, pe fermecătoarea Leny Caler, pentru care Camil Petrescu ar fi făcut o pasiune ascunsă. Camil Petrescu spunea despre Leny Caler că „are ceea ce se numește stil, diversitatea cea mai mare în unitatea de ton cea mai strictă. De aici și contagiunea irezistibilă a jocului d-sale”.

Teatrul Maria - 1935
Leny Caler (stânga: în "Ilustrațiunea Română";
dreapta: 
în "Tessa" la Teatrul Maria - 1935)

Citește mai mult... »

Destinul tragic al unei actrițe de comedie: Nora Piacentini

Una dintre marile vedete ale teatrului românesc din perioada interbelică a fost - fără îndoială - actrița Nora Piacentini (n. 1905 – d. 1945). Iată cum o caracteriza teatrologul F. O. Fosian în volumul "87 artiști bucureșteni":
 
„… întruchiparea în carne și oase a celebrei vedete a desenului animat Bety Boop… În plus un farmec personal, un haz copios, o actriță care posedă la superlativ arta de a amuza spectatorii. E o apariție de ghiduș svăpăiat, de ștrengăriță, de drac împielițat… De la cocotele pe care le-a interpretat la "Teatrul Vesel" – cocotele de hilariantă realizare - până la profesoara din "Ionescu G. Maria" și de la aceasta la "Kiki" – recenta ei mare creație – Nora Piacentini a parcurs etape grele, pe care le-a învins cu succes…”.
 
Stroe și Vasilache
Nora Piacentinii alături de celebrul cuplu
Stroe și Vasilache (1938)

Citește mai mult... »

Crăciunul în lumea teatrului de altădată

Și'n vremea ce toți se recreiază, se odihnesc, se distrează, actorii trebuie să fie la postul lor mai mult decât oricând în zilele Crăciunului. Căci vine periferia, vin școlarii, vin acei cari în tot timpul anului nu văd decât exteriorul teatrului; vine “poporul" să se distreze, să râdă sau să plângă, să aplaude și apoi să povestească o iarnă întreagă familiei reunite în jurul sobei “ce frumos a fost la teatru". Astfel își începea reporterul Ion Golea articolul “Crăciunul în lumea teatrului” publicat în revistaRealitatea Ilustrată” – numărul din 21 decembrie 1929


Acesta este de altfel și motivația pentru care reporterul interbelic a pătruns în lumea marilor noștri actori din perioada intebelică, în căutarea unor amintiri sau impresii ale celor care trebuiau să își sacrifice, în slujba spectatorilor, bucuria sărbătoririi Crăciunului în familie. O să redau răspunsurile câtorva dintre cei intervievați pentru că, nu-i așa, “interesante sau spirituale, străbătute de o nuanță de melancolie sau de veselie, marea lor valoare constă în aceea că înfățișează o mică părticică din sufletul atât de complex al adevăraților artiști”:


Citește mai mult... »

Despre filme și gangsteri cu actorul român Edward G. Robinson

Știați că Edward G. Robinson, unul dintre cei mai populari actori din anii de glorie ai cinematografului, s-a născut în cartierul bucureștean Dudești? Distins în anul 1973 de Academia Americană de Film cu un Oscar onorific pentru întreaga sa activitate, actorul american de origine română Edward G. Robinson este clasat de Institutul American de Film pe locul 24 în topul vedetelor de sex masculin din cinematografia americană. Marele actor a jucat în 40 de spectacole de succes pe scenele Broadway-ului și în mai mult de 100 de filme, de-a lungul unei cariere de aproape 6 decenii. Deși este recunoscut ca fiind personificarea ideală a “gangsterului american” pe marile ecrane, Edward G. Robinson a întruchipat în rolurile jucate de-a lungul timpului o gamă largă de tipologii umane.

Oscar onorific pentru întreaga sa activitate
Autograful acordat de Edward G. Robinson 
revistei "Realitatea Ilustratâ" (stânga)

Edward G. Robinson - pe numele lui adevărat Emanuel Goldenberg - a fost cap de afiș în numeroase producții cinematografice, alături mari nume ale cinematografiei: Bette Davis (“Kid Galahad” - 1937), Humphrey Bogart (“Key Largo” - 1948), Marlene Dietrich (“Manpower” - 1941), Frank Sinatra (“A Hole in the Head” - 1959), Steve McQueen (“The Cincinnati Kid” - 1965), Gregory Peck (“Mackenna's Gold” – 1969), Charlton Heston (“Soylent Green” – 1973). Reporterul Henry Doru al revistei “Realitatea Ilustrată” l-a întâlnit și l-a intervievat pe Edward G. Robinson în toamna anului 1936, la Paris:

Citește mai mult... »

O MARE ACTRIȚĂ: ELVIRA POPESCU

Elvira Popescu a fost una dintre cele mai apreciate actrițe de teatru și film din România secolului trecut. Viitoarea actriță s-a născut la București, în 10 mai 1894. A studiat actoria sub îndrumarea marilor actori Constantin Nottara și Aristizza Romanescu la Conservatorul de Artă Dramatică din București. A absolvit în anul 1914, din seria sa făcând parte și viitorii mari actori Tina Barbu, Ana Luca, Aurel Athanasescu și Ion Sîrbu – cei care au constituit, după expresia profesorului lor Ion Livescu, “falanga inițială care să se manifeste și să pună în vedere sinteza cursului meu – că se poate ajunge în scoala adevărului și a firescului la efecte mari prin mijloace simple.” (Ion Livescu – "Amintiri și scrieri despre teatru" – Editura pentru Literatură – 1967) 
 
Elvira Popescu în revista "Realitatea Ilustrată"
 
Elvira Popescu, talentata și frumoasa noastră actriță, a debutat la Teatrul Național din București, apoi a jucat la Iași în timpul războiului (Tofana din Patima roșie), și după război a format la Teatrul Mic o asociație cu Ianvovescu și Mihalescu (notă: Compania Excelsior înființată în 1919), care au jucat în primele stagiuni diferite comedii, unele mai fine, altele de concesie.” (N. Niculescu-Buzău – Suveniruri teatrale – Editura de Stat pentru Literatură și artă – 1956)

Elvira Popescu - cap de afiș în filme interbelice

Nu este locul aici pentru a alcătui o biografie a actriței. Ceea ce mi-a atras însă atenția a fost un articol publicat în numărul din 26 ianuarie 1938 al revistei “Realitatea Ilustrată”, o republicare a unui text din cotidianul francez “Le Petit Parisien":

Citește mai mult... »

Povești cu lăutari de altădată

Muzica lăutărească i-a însoțit mereu pe români de-a lungul istoriei. Prezente la cele mai importante evenimente din viața lor – nunți, botezuri, înmormântări – acordurile muzicii lăutărești au răsunat și în momentele cruciale ale istoriei.


Citește mai mult... »

Păpuşele franţuzeşti, să tot stai să le priveşti! (teatrul de păpuși de altădată)

Una dintre primele forme de teatru practicate în Țările Române a fost teatrul de păpuși. Artiștii ambulanți din secolele trecute străbăteau bâlciurile organizate la marginea târgurilor și dădeau “reprezentații de teatru” cu ajutorul unor personaje-păpuși care “jucau” într-o lădiță – numită “chivot” în Muntenia și “hârzob” în Moldova - care se prefăcea în “scenă”:
 
Păpușari în vremea lui Vodă Calimachi
 
O cutie mare de scânduri, numită lada păpușilor sau hârzob (cu lungimea cam de-un metru, înălțimea și lățimea de 50 cm.) era scena teatrului. Înlăuntru era îmbrăcată în piele de iepure iar pe dinafară cu hârtie, în spatele căruia jucau păpușile, trase de sfori de păpușari. Aceștia erau de obicei doi și cu țiganul lăutar, trei. Ei cutreierau străzile lașului sau ale Bucureștilor, strigând:

Păpușe, păpușe!
Păpușele franțuzești,
Tot să stai să le privești!”

Citește mai mult... »

"Apele de la Văcărești" (povestea primului spectacol de revistă din România)

Actul de naștere al teatrului de revistă din România este legat de numele actorului și dramaturgului Matei Milo – părintele teatrului românesc - autor al textului primei “comedii-vodevil” jucată pe scenele din România: “Apele de la Văcărești”. Muzica spectacolului a fost compusă de la fel de celebrul Alexandru Flechtenmacher (compozitorul muzicii pentru “Hora Unirii”).
 

Citește mai mult... »

Virginica Popescu - fermecătoarea vedetă a revistei de altădată

 

Virginica Popescu (n. 19 noiembrie 1915 – d. mai 1984) a fost o vedetă incontestabilă a teatrului de revistă din perioada interbelică. “Hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea”, “Astăzi e ziua ta”, „Ascultă ce-ți șoptește la ureche dragostea”, „Spune-mi unde, când și cum sau “Ștergeți ochișorii păpușico” sunt doar câteva dintre șlagărele nemuritoare lansate de “fermecătoarea vedetă de revistă” pe scena Teatrului Alhambra.


Citește mai mult... »

O româncă – vedetă a filmului mut: Eliza la Porta

Eliza la Porta (sau Elizza la Porta) a fost o actriță originară din România care a avut în perioada interbelică o carieră relativ scurtă - dar plină de strălucire - în lumea filmului mut. Frumoasa brunetă născută în Craiova la 1 martie 1902. Eliza Streinu (numele adevărat al actriței) a debutat pe ecranul cinematografelor în anul 1926, în tragedia “Studentul de la Praga”, în rolul “vânzătoarei de flori Lydischka”, alături de doi actori celebri ai acelelei epoci: Conrad Veidt și Werner Kraus.  
 
Walter Rilla
În dreapta: cadru din tragedia "Die Sporckschen Jäger" (1926)
Eliza La Porta alături de Walter Rilla 
 
Un an mai târziu, o doamnă reporter a ziarului "Dimineața" o întâlnea pe Eliza la Porta în studiourile de film berlineze și descoperea, încântată că vedeta își avea originile în România:
 

Citește mai mult... »

Micile superstiţii ale marilor actori

Fie că recunoaștem sau că nu o facem, superstițiile ne însoțesc fidel în viață și ne influențează - de foarte multe ori - deciziile sau comportamentul. Asta poate pentru că avem nevoie și de puțin noroc în viață, oricât de raționali ne-am dori să fim.


Lumea teatrului nu a fost nici ea niciodată ocolită de superstiții. Actorii, mai mari sau mai mici, au ținut întotdeauna seama de micile semne prevestitoare ale succesului sau ale… dezastrului (din păcate superstițiile prevestitoare de rău sunt mai numeroase decât cele care prezic succesul). Superstițiile i-au însoțit în carieră și pe marii noștri actori V. Maximilian, George Vraca, G. Timică și Grigore Vasiliu-Birlic. Un reporter interbelic i-a descusut și datorită lui putem să zâmbim azi citind despre nevinovatele lor tabieturi aducătoare de succes:
 

Citește mai mult... »

Povestea Polei Illéry - frumoasa divă din Corabia

Când oamenii n-au mai avut curajul să creadă în viața de jos, când n-au mai avut candoarea să creadă în viața de sus, au început să creadă în viața ca-n filme. Starul a fost întruchiparea unui Eden intermediar, unde Eva poartă bikini, merii cresc în piscine, iar șarpele își petrece vacanța pe un iaht personal. Bine sau rău - așa a fost. Pentru o bună parte a lumii, filmul a fost într-adevăr o uzină care produce vise, conserve de vise.” (Ecaterina Oproiu) 
 
 
Lista de aur a "eroilor creatori de vise" include și numele unor actori de origine română care au devenit staruri ale marelui ecran – din păcate artiști aproape uitați astăzi: Edward G. Robinson, Lisette Verea, Nadia Grey, Tala Birell, Lewis Milestone, Johhny Weissmuller, Béla Lugosi, Sylvia Sydney, Bob Curwood sau Elizza la Porta sunt doar câteva dintre aceste vedete.
 

Citește mai mult... »

Maria Filotti - un interviu interbelic

Maria Filotti (n. 9 octombrie 1883 - d. 5 noimebrie 1956) a fost una dintre cele mai apreciate actrițe ale României din perioada interbelică. A jucat în 167 de piese de teatru. A apărut pe scenă în compania selectă a unor mari actori ai teatrului românesc: C.I. Nottara, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Petre Liciu, Aristide Demetriade, Nicolae Soreanu, Tony Bulandra. A fost de asemenea una dintre cele mai apreciate profesoare ale Conservatorului de Artă Dramatică din București, societară de onoare a Teatrului Național din București și reprezentantă a României în Comitetul Internațional al Societății Universale de Teatru. Cred că sunt suficiente informații biografice pentru a vă stârni curiozitatea și să citiți un interviu acordat în anul 1932 de Maria Filotti săptămânalului “Ilustrațiunea Română”:



Citește mai mult... »

Din lumea circului de altădată: povestea circului Sidoli

În România se organizau spectacole de circ încă din perioada Evului mediu. Saltimbancii, măscăricii, pehlivanii sau funambulii făceau deliciul copiilor prin bâlciurlile și târgurile românești. Cu toate acestea, cel care a înființat primul circ profesionist din românia și care a ridicat circul la rang de artă a fost Theodor Sidoli. Acesta și-a ridicat în anul 1880 celebrul circ de piatră” de pe cheiul Dâmboviței, pe Strada Poliției. Circul Sidoli a devenit repede o adevărată emblemă a Bucureștilor.

Celebri clowni Fratellini (stânga)
Un câine dresat care "mânuiește" un bici cu botul (dreapta)

În arena Circului Sidoli s-au lansat primele vedete ale circului românesc: frații „Patru Dumitrescu“, trapeziștii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, primul dresor roman de elefanți - George Mateescu, Franz Krateyl, clownii Victor Mono Ciacanica și Tonino Milea. Iar bucureștenii erau nelipsiți de la spectacolele circului – cel puțin în perioada carnavalului.
 
Localul Circului Sidoli din Strada Poliției nr. 7

Citește mai mult... »