Se afișează postările cu eticheta Umor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Umor. Afișați toate postările

Istorioare cu tâlc

Uneori istoria se amuză consemnând povestea unor întâmplări vesele și uneori cu tâlc. Am cules câteva dintre acestea din revista “Vatra: Foaie ilustrată pentru familie”, publicată pe la sfârșitul secolului al XIX-lea ”sub directiunea I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc”:

Ordin poliţienesc

"Pe vremea lui Vodă Barbu Stirbei era holeră în Bucureşti. Poliţia lipise pe ziduri următorul ordin: «Fiind holeră, poruncim cetăţenilor cari se întorc după zece ceasuri din noapte acasă, să nu cânte pe drum nici să nu facă sgomot.» Ce avea a face sgomotul cu holera, nu se ştie, dar poliţia ordonase aşa. Într'o noapte câţiva tineri, cam turtiţi, se întorceau de la o cârciumă cântând pe stradă. Era pe la 12 noaptea. Gardistul le ţine drumul. «Cum, domnilor? N'aţi citit porunca? Cine se întoarce acasă după zece noaptea nu are dreptul să cânte!» — «Am citit!» zise unul mai isteţ «dar noi nu ne întoarcem acasă; noi mergem într'altă cârciumă.» Acest răspuns neaşteptat a zăpăcit pe gardist. Tinerii au plecat în pace. A doua zi însă ordinul poliţiei era schimbat: «Fiind holeră, poruncim cetăţenilor să nu facă sgomot şi să nu cânte pe drum după zece ceasuri noaptea, ori se întorc acasă ori nu se întorc!»"(“Vatra” – 1 mai 1894)


 Un dar împărţit

"Un boier de peste Olt veni într'o zi în Bucureşti şi ceru să intre la Vodă, la Matei Basarabul. Ţara pe acele vremuri gemea de greci, care jefuiau fără de milă poporul. Însuşi marele Domn nu se putea scutura de ei. La uşa iatacului domnesc stătea de pază un căpitan grec.
- Vrei să intri la Vodă?
- Vreau.
- Bine. Dar numai aşa te las să intri, dacă împărţi pe din două cu mine darurile ce vei primi de la Vodă.
Chiar în palatul domnesc se jefuia lumea. Nimeni nu intra şi nu ieşea de la Vodă, fără ca să nu-şi împartă punga cu aceşti hoţi. Vodă ştia, dar n'avea ce să facă. Boierul intră la Vodă. Când era să iasă, el se rugă de Domn să-i dea două palme. Domnul s-a mirat, stăruind însă boierul, îi făcu pe voie. Afară la uşă, grecul îl prinse de haină.
- Ei, ce-i? Împărţim?
- Împărţim.
Atunci boierul trase o palmă Grecului, de se duse învârtindu-se şi se isbi de un perete. S'a făcut sgomot mare. S'adunară soldaţii. În urmă iesi şi Vodă.
- Ce-i aici?
- Măria-Ta, boierul ăsta mi-a dat o palmă aşa din senin, mie, care păzesc viaţa Măriei-Tale.
- Aşa-I, Măria-Ta. Ne-a fost vorba să împărţim darul Măriei-Tale, căci altfel nu mă lăsa înăuntru. MăriaTa mi-ai dat două palme, şi eu după bună dreptate, am dat una căpitanului.
Vodă încreţi fruntea.
- Dacă e vorba de împărţeală, eu nu mă amestec.
Vodă se retrase, olteanul plecă, iar Grecul rămase cu palma." (“Vatra” – 15 ianuarie 1894)


Grigorie Ghica şi sfântul Grigorie

"Grigorie Ghica Vodă trăia despărţit de Doamnă-sa, Marghioala, fiica domnului Hangerliu. Poporul ştia pe Vodă că e religios. Un biet negustor mai cu dare de mână, pus la cale de vreunii din partidul care protegia pe Doamna, ceru într'o zi audienţă la Vodă. Era chiar ziua sfântului Grigorie, onomastica lui Vodă.
- Ce vorbă ai să-mi spui, creştine?
Negustorul răspunse:
- Am venit şi noi ca toată lumea să poftim Măriei Tale, să trăieşti mulţi ani şi să vă spun, că astănoapte am visat un vis grozav.
- E, ce vis, creştine?
- Mi s'a arătat sfantul marele ierarh Grigorie, de-ţi lua ochii şi-mi ziseȘ ‹‹Scoală, jupân Lascarache şi du-te la Vodă şi spune-i se ierte în ziua de astăzi pe doamna Marghioala, dacă voieşte să fie blagoslovii de mine, iar de nu, rău îi va merge!›› Şi m’am sculat Măria-Ta, tremurând, şi am venit şi ţi-am spus că nu e bine să domneşti fără să ai pe Doamna pe lângă Măria-Ta. Vodă a înţeles că negustorul e pus la cale. Ii răspunse scurt:
- Bine, jupân Lascarache. Du-te la baş-ciohodar şi cheamă-l aici, să-ţi trimit prin el un bacşiş.
Ce bacşiş! Când a ajuns negustorul la scară, rogojina era întinsă şi baş-ciohodarul sta cu băţul în mână. Negustorul a primit la talpă 25 de lovituri; s'adunase lumea şi râdea.
- Aşa, jupân Lascarache. Ți-a trimis Vodă bacşiş! Ca de altă dată să-ţi vezi de prăvălie şi să nu mai stai de vorbă cu archierei de cel mari ca sfântul Grigorie!" (“Vatra” – 15 februarie 1894)

  
Kiseleff si Mehedinţeanul

"În vara anului 1831 isbucnise holera în Bucureşti; se închiseră toate barierele de un cordon militar. Kiseleff, puternicul stăpânitor de atunci al Munteniei, ieşise într'o zi să se plimbe cu droşca. A umblat pe la Herestrău, pe la Floreasca şi se întoarse pe altă cale spre Bucureşti. La barieră, sentinela - un mehedinţean - se puse cu puşca în drumul lui Kiselef.
- Nazat, că dau foc!
Kiseleff să ridică în droşcă.
- Eu sunt generalul Kiseleff.
- Poţi să fii. Du-te la căprarul cordonului şi adă-mi hârtie că poţi trece. Generalul se scoborî jos, scoase un napoleon şi'l întinse soldatului:
- Iacă, frate, bacşiş, lasă-mă să trec.
Mehedinţeanul plecă puşca şi zise blând:
- Excelenţă, e holeră în oraş, nu pot pune mâna pe bani. Dacă vrei să mă cinsteşti, aruncă-mi-i, căci din mână n'am voie să-i iau.
Kiseleff aruncă napoleonul. Soldatul puse piciorul pe galben, ca să-l ia în stăpânire, apoi întinse puşca:
- Îndărăt, generale, că trag foc.
- Dar bine, bre, ţi-am dat bacşiş.
- Îndărăt, generale!
Şi soldatul a tras cocoşul şi-a pus arma la ochi. Generalul a trebuit să se întoarcă. Ajuns pe altă cale în Bucureşti, Kiseleff a poruncit să se afle numele soldatului, căruia i-a mai dat doi napoleoni şi l'a făcut căprar, pentru farsa ce i-a jucat'o." (“Vatra” – 15 ianuarie 1894)


Logofătul și cafeaua

"Cel dintâi român care a băut cafea a fost logofătul lui Bogdan Chiorul, Ion Tăutul. El a fost trimis de Vodă la Constantinopol, ca să închine Moldova turcilor. Stând cu vizirul la masă, i s'a adus cafea. Tăutu nu'şi putea da cu socoteală ce băutură e asta, aşa neagră, şi nici nu visa că ea e fierbinte. El vedea, că vizirul nu'şi bea cafeaua - vizirul aştepta să se mai răcească – și credea că Vizirul aşteaptă ca Tăutul să închine şi să bea înainte, ca oaspe ce era. Tăutul ridică ceaşca şi strigând: «Trăiască Măria Sa, Împăratul», de-te cafeaua pe gât dintr'o sorbitură. Deodată sări în picioare, ars pe gât de cafea, şi strigă cât îl ţinură plă mânii: «Trăiască Împăratul şi Vizirul». El a strigat, fiindcă nu mai putea de arsură. Vizirul a rămas cu gura căscată, auzindu-l închinând cu glas aşa de tare. Bietul logofăt şi-o fi adus aminte multă vreme de «băutură Turcului»." (“Vatra” – 15 ianuarie 1894)


Citește mai mult... »

“Predicţii astrale”… pentru anul 2017


În perioada interbelică, înaintea fiecărui început de an, la fel ca revistele de azi, gazetele respectabile publicau predicţiile unor “respectabili astrologi” care dădeau indicaţii “precise” privind ceea ce urma să se petreacă în anul care urma să vină. Întotdeauna se făcea referire la astrologi ale căror preziceri se împliniseră anterior “întocmai”. Pentru că și această modă s-a păstrat, voi încerca să intru în pielea Mamei Omida şi să citesc pentru voi în “globul de cristal” ce ne rezervă anul 2017. Destul cu vorba şi să începem joaca:

Anul 2017 va fi pus sub semnul cifrei 1 – (2+0+1+7=10, 1+0=1) – aşadar va fi un an deosebit de important pentru România. Economia românească va ieşi din criza economică, conform clarvăzătorilor partidului de guvernământ. Specialiştii în predicţiuni astrologice ai opoziţiei susţin însă că, deoarece 0 este cifra a doua a numărului 2016 – spre  “0”  va tinde şi suma de bani din buzunarele sau din conturile românilor de rând.

IANUARIE:

- de Bobotează, zi de mare sărbătoare pentru creştini, se vor crea câteva busculade pe la bisericile din marile oraşe şi se vor spune vorbe mai puţin cucernice în timpul împărţirii apei sfinţite; am citit în globul de cristal chiar că vor fi câţiva credicioşi care vor leșina în timpul acestor manifestări de credinţă, că vor fi scoşi pe braţe din mulţime şi că vor fi duşi la spital pentru readucerea in simtiri;

- o scurtă criză politică va avea loc la începutul lunii ianuarie 2017; din aceasta criză România se va alege cu un guvern nou-nouț, format doar din profesionişti și asupra cărora - până în luna februarie - nu va plana nici o umbră de suspiciuni de corupţie;


- alinirea sub forma unei linii şerpuite a astrelor începand cu 15 ianuarie va conduce apariţia unui fenomen meteorologic extrem -  ninsori abundente – total anormale pentru luna ianuarie; ca urmare vor fi în ţară câteva sute de km. de drumuri înzăpezite, sute de maşini blocate în trafic din cauza viscolului şi câteva zeci de salvări nu vor putea ajunge la bolnavii din localităţile izolate; nu vă faceţi însă probleme: începând cu luna martie astrele vor ieşi încet-încet din această aliniere fatidică şi vom scăpa de înzăpeziri.


FEBRUARIE:

 - la administraţiile financiare din marile oraşe se vor forma cozi interminabile formate din cetăţeni care doresc să-şi plăteasca impozitele. Atenţie: semnele îmi spun că nu se va putea plăti cu cardul ci doar cash; de această corvoadă nu vor avea parte însă marii antreprenori deoarece bineînţeles – din cauza crizei economice – nu vor avea de plătit nici un fel de taxe în 2017. Vor încasa totuşi, cu greu, toate sumele pe care le au de încasat de la stat în urma derularii unor importante contracte de investiţii;

- în februarie cel puţin un fost ministru, doi preşedinţi de consilii judeţene şi patru primari vor fi ridicaţi de mascaţi şi duşi la diverse parchete pentru audieri;

- conjuncţiile astrelor prevăd pentru luna februarie câteva cutremure de mică magnitudine care se vor înregistra în anumite zone ale ţării;

- o mare putere europeană va sista livrarea de gaze naturale pentru un stat vecin; trei zile vor sta astrele în această conjuncţie – după care situaţia va reveni la normal, datorită intervenţiei unor importanţi lideri europeni…

MARTIE:

- bulele magice ne spun că luna martie va fi o lună a  micilor catastrofe; topirea zăpezilor care se va petrece odată cu venirea primăverii vor duce la ieşirea din matcă a cel puţin 20 de pâraie din România. Apa va pătrunde în casele cetăţenilor şi le va distruge gospodăriile. Spiritele ascunse în cărţi îmi spun însă că începând cu luna mai aceste fenomene se vor reduce în intensitate;

- la începutul lunii foarte mulţi români vor împărţii câte un mărţişor doamnelor şi domnişoarelor;

- guvernul va anunţa îngheţarea salariilor tuturor bugetarilor din cauza slabei încasari a taxelor la buget; se prevede însă o “dezgheţare a îngheţării” în luna decembrie 2017 – luna în care se va aproba bugetul pe anul 2018;

- luna martie va fi o lună cu mult noroc pentru românii născuţi într-o zi de miercuri, sangvini, înalţi şi voinici, dar una plină de ghinion pentru femeile mici, brune şi nervoase.



APRILIE:

- din pricina conjuncţiei dintre Venus şi Saturn, prima zi a lunii aprilie va fi una veselă pentru mulţi români;

- datorită înclinării orbitei pământului parlamentarii îşi vor lua o mică vacanţă; cei care vor călătorii în străinatate “în interes de serviciu” se vor întâlni la tropice cu alţi politicieni, tot români, şi vor dezbate problemele importante ale ţării;

- datorită influenţei pe care Jupiter începe din această lună să o aibă asupra Pământului, nu se vor mai înregistra temperaturi sub 0˚C;

- vor fi demarate ample lucrări de investiţii pentru construcţia a 2000 de km. de autostrăzi. Studiile de fezabilitate și proiectele vor fi finalizate și... plătite până la începutul anului viitor. Lucrările vor începe în primăvara anului 2018. Din păcate, bila mea de cristal s-a aburit fdoarte atare atunci când am încercat să aflu și data inaugurării celor 2000 de km. de autostradă, așa că...

MAI:

- un avion care va pleca din Bucureşti va fi nevoit să aterizeze;

- în această lună în câteva baruri din România vor fi înregistrate bătăi;

- în luna mai numeroşi români vor rămâne fără bani;


- influenţa lui Venus va face ca în mall-urile şi cluburile României să se înfiripe în această perioadă multe idile; majoritatea vor fi romantice şi se vor încheia cu bine; câteva însă, dimpotrivă, se vor termina cu căsătorii.


IUNIE:

- mulţi tineri vor da în această lună examene; datorita lui Marte – zeul războiului – notele luate vor fi proaste în multe cazuri şi o linie roşie va plana deasupra numelor lor pe o listă cu rezultate;

- politicienii vor intra într-o binemeritată vacanţă;

- românii vor începe să îşi plănuiască vacanţele în ţări exotice; ca urmare se vor înregistra blocaje pe Valea Prahovei şi vor apărea primii turişti pe plaja de la Mamaia – odată cu diferite fiinţe morbide gen păiangenii “văduva neagră” prin nisip sau meduzele cu cap roşu în apa mării…


Predicţiile pentru a doua jumătate a anului le voi face prin iunie. Doar dacă se verifică cele scrise mai sus... 

Citește mai mult... »

Străbunica zâmbește

Străbunicele noastre erau harnice și cochete dar aveau și umor. Vă propun câteva glume culese din revistele pe care le citeau străbunicele noastre, convins fiind că – asemeni vinului vechi - umorul de calitate își păstrează parfumul.


La țară

Mondena în vacanță la țară:
- Ceva distracții aveți pe aici, moșule?
- Cum de nu! De-o pildă alaltăieri, am avut o eclipsă de lună.


Cochetărie

O cochetă care se găsea în camera ei, în neglije, aude o bătaie în ușe:
- Nu intra – strigă emoționată frumoasa doamnă – sunt în cămașe!
Cinci minute mai târziu, o nouă ciocănitură în ușe.
- Acum puteți intra. Am scos’o de pe mine!...

 
- Mămico, bona mea e mai frumoasă ca tine.
- De ce, puiule?
- Pentru că ne plimbăm de un ceas prin parc
și nu te-a sărutat încă nici un soldat...

Surprizele călătoriei

- Ei, ce impresie ți-a făcut sărutul ce ți-am dat când a intrat trenul în tunel?
- A! Tu erai?...


Candidatul la sinucidere

- Rosalindo, dacă nu-mi cedezi, mă arunc în fața acceleratului care trece la 4!
- Pentru Dumnezeu, Costel, dă-mi un timp de gândire! Mai trece un accelerat la 7 și jumătate…


Tic profesional

Prietena: Cum o duci cu căsnicia?
Actrița: Ca și în teatru: scenă după scenă!

 
- Coniță, vă caută un domn.
- Nu e un negru?
- Nu știu coniță, că nu l'am întrebat!
Durere

Între doi tineri însurăței:
- Ce-ai face, dragă Valer, dacă m’ai pierde?
- Aș înebuni de durere, scumpa mea.
- Dar te-ai mai recăsători oare?
- N’ași fi nebun chiar în așa hal!


Cum ar fi...

- Ah, dragul meu – viața fără tine ar fi atât de goală...
- Da, draga mea – în schimb portofelul meu ar fi atât de plin!


Plăcere

D-nul P. întreabă servitorul dacă stăpânul este acasă.
- Nu e acasă. Domnul a plecat de 15 zile în călătorie.
- Călătorie de plăcere desigur?
- Nu cred, domnule – stăpânul a plecat cu doamna!

 
El: Până de curând eram singurul din biroul nostru
care nu știa să danseze!...
Ea: Și a mai venit un coleg nou?
Un cadou… prețios

Ieșind de la Salonul automobilului, Bloch îl întâlnește pe Segălică, care ducea un pachet – evident prețios:
- Ce ții cu atâta grije, Segălică?
- Un colier de perle.
- Bravo! Ar fi trebuit să vii la expoziție pentru a cumpăra soției tale un automobil elegant.
- Ai înebunit Bloch? De când există automobile false?


Sejur

- În vara asta îți duci soția la băi?
- Da.
- Și cât stai?
- 2000 de lei!


Pudoare

La un cunoscut practician, vine o doamnă tânără și nostimă, care expune medicului răul de care suferă. Doctorul, pentru ași da seama de boala doamnei, îi spune să se desbrace pentru a o examina.
- Mă jenez, Doctore, să mă dezbrac în fața dumitale...
- Poftiți după paravanul pe care-l vedeți și dezbrăcați-vă fără a vă jena.
Pacienta trece după paravan și începe a se dezbrăca. Când fu gata, scoate capul și mirată:
- Doctore, dar dumneata nu te dezbraci?
 
- Fiul meu, azi e cea mai frumoasă zi a vieții tale!
- Dar bine, tată, abia mâine mă căsătoresc...
- Tocmai de aceea!
Sentință

- Cum găsești noua mea rochie?
- Ca apa!
- Vrei să spui că e străvezie?
- Nu!... E fără gust!


Pasiune negustorească

- Ei bine, Niculae, trăiești fericit cu tânăra ta soție ?
- Desigur! E o femeie adorabilă! Pot s'o recomand oricui!


La plajă

Fata (gentilă): Pardon, domnule, dar aș vrea să știu pentru ce gazetă luați fotografia mea.
Fotograful: Nu pentru gazetă, domnișoară, ci pentru mine. Sunt fotograf-amator!
Fata: Și cum îți imaginezi, impertinentule, că ți se va îngădui să fotografiezi
o fecioară în costum de baie?...

 
- Iulia mă plictisește; nu știu cum să mă scap de ea!
- Foarte simplu: cazi în genunchi și o implori
 să nu te părăsească niciodată!...
Între “prietene”

- Vai, Nineto, e extraordinar cât te-ai schimbat în acești patru ani. Mai-mai că era să nu te recunosc!
- Serios?... Ba eu te-am recunoscut numaidecât, după pălarie.


Semn distinctiv

Iubiții stau pe o bancă din Cișmigiu, îmbrățișați. De-odată, el rupe tăcerea:
- Copila mea, care e semnul după care ți-ai dat prima oară seama că mă iubești?
- Asta am simțit-o așa, brusc: îmi venea o furie nebună de câte ori te făcea vreunul idiot!

  
Surse:
- revista “Cele trei Crișuri” – numerele din iulie-august 1930 și iulie-august 1932

- revista “Ilustrațiunea Română” – numerele din 3 iunie 1931, 16 septembrie 1931, 14 sept 1932 și 20 iul 1932

Citește mai mult... »

Primiți cu sorcova ?

A început un alt an. E timpul urărilor pentru anul ce vine și vremea sorcovei. Lumea de azi e cu totul alta decât cea de acum un secol. Oare? Să vedem dacă urările scrise acum aproape un secol mai sunt actuale și astăzi:





INTRODUCERE:

După cum e obiceiul,
Anul Nou, când bate'n prag,
Cititorii, abonații,
Sorcovim și noi cu drag:

Fericire dă-le Doamne,
Prinde-i cu-al iubirii foc !
Anul care azi începe,
Să le-aducă mult noroc !


STUDENȚILOR:

Baluri, vin, manifestații
Și bastoane mai… masive,
Ca să-și treacă doctoratul,
După merite… sportive.


ȘCOLARILOR:

Știm noi bine ce le place,
Și o spunem fără ură,
Să se schimbe în vacanță
Timpul lor de’nvățătură.


SĂTENILOR:

Le dorim dări micșorate.
Vite scumpe, nutreț bun.
Să nu uite stăpânirea
Nici de țuică sau tutun.


BOGAȚILOR ȘI SĂRACILOR:

Cerșetorii toți s'ajungă
Proprietari de comori,
Iar bogații să se schimbe
Pentru-o clipă’n cerșetori.


COMERCIANȚILOR:

Când sunt prețuri maximale,
Toți se plâng: comerțu-i mort !
Le dorim deci anu-aceasta:
Libertate la import.


CELOR DE LA C.F.R.

Le dorim trenuri mai bune,
Căci încep a rugini.
Deraieri pot fi mai multe,
Dar nu-atâtea pungășii.

BANCHERILOR:

Le dorim multe'mprumuturi
De la Stat. Ei țara-ajută:
Când primesc cu 8 procente
Dânșii iau optzeci la sută.


POLITICIENILOR:

Toți câți vor și se agită,
Urcă-i, Doamne, la putere,
Și din fagurele țării,
Stoarcă toți mai multă miere.

Le urăm azi și-acelor
Ce nici când nu au visat:
Să ajungă prim-miniștri
Ori sub-secretari de Stat.


CONSILIERILOR MUNICIPALI:

Ei sunt mucenicii vremii,
Sărăcia îi înghite:
Să le dăm fonduri… secrete
Și bugetele sporite !


FUNCȚIONARILOR :

Carne ieftină și pâine
Și să fie transformate,
Le urăm, bacsișurile,
În salarii regulate.


MUNCITORILOR:

Fie-le și lor pe voie:
Celor cu nădejdi pierdute.
Să își vadă realizată
Ziua cea de… opt minute.


INDUSTRIAȘILOR:

Le dorim urcarea vămii,
Tocmai precum se închină:
La hotare zid puternic,
Pentru marfa cea străină.


MILITARILOR:

Au și dânșii-o rugăminte
Falnicii eroi ai țării:
Cu-Anul Nou să eșueze
Conferința dezarmării.


RĂSPUNSUL ANULUI NOU:

Arlequin, ce cânți în rime,
Croncănind ca și un corb,
Roata lumii nu se'ntoarce,
Nu uita: Norocu-i orb.

Îi atrage pe-unii noaptea,
Pe-alții poate aurora:
Ce e scris în cartea sorții
Voi aduce tuturora.

Citește mai mult... »

La un taifas cu Clementina pețitoarea

În pețit...
O prezență constantă în societatea românească - dar nu numai - au fost întotdeauna pețitorii. Aceștia erau cei care se îndeletniceau cu „potrivirea destinelor” și cu „facerea de căsătorii”. Ei erau de cele mai multe ori „tocmiți dintre cei buni de gură, veseli şi care se pricepeau la peţit sau stărostit“. Intermedierea făcută de ei era deosebit de importantă pentru că: “oricine știe că multe femei nu se pot mărita pentru că moravurile interzic femeii de a alege și de a se oferi ea însăși după plac. Ea trebuie să se lase pețită, adică aleasă, dar ea singură nu trebuie să pețească. De nu o va cere cineva, ea intră în marea oștire a bietelor femei care nu și-au atins scopul vieții și care din pricina lipsei unei existențe sigure ajung în mizerie, ba de multe ori, de râsul lumii. (A. Bebel  - “Femeia în trecut, prezent și viitor” - 1898)

În lumea satului “primul pas spre realizarea căsătoriei este pețitul. Pețitul îl face feciorul și părinții săi printr'o cunoștință sau rudă, de obicei o femeie, care este trimisă la familia fetii, unde aduce la cunoștință dorința celor din partea cărora a fost trimisă, de a lua pe fată în căsătorie. Pețitoarea mai expune care-i situația feciorului și ia la cunoștință situația fetii precum și răspunsul părinților fetii la cererea în căsătorie”. (Ilie Radu – “Monografia satului Belinți” – revista “Sociologie românească” – 11 noiembrie 1936).

Pețitorii erau o prezența indispensabilă și pentru aranjarea căsătoriilor celor din clasa avută. O cronică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea ne spune că “Gheorghiță Jianul, al doilea fiu al lui Hagi Stan, se însoară în 1781 cu Zoița, fiica puternicului boier Ștefan Pârșcoveanu; pețitoare fuseseră o Știrboaică și o Bengească.” (Constantin V. Obedeanu – articolul “Ceva despre Neamul Jienilor” – publicat în “Arhivele Olteniei” din iulie-august 1925). Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea intermedierea căsătorilor devenise deja o afacere: “nenumărate agenții de căsătorie, puternic  organizate, pețitori și pețitoare de tot felul, se îndeletnicesc cu negoțul și caută candidați pentru ‹‹ sfânta căsătorie ››. Acest negoț e plin de câștig mai ales atunci când se ‹‹ lucrează ›› pentru membrii claselor înalte.”  (A. Bebel  - “Femeia în trecut, prezent și viitor” - 1898)

Nu îmi propun însă să fac o istorie a acestei îndeletniciri milenare. Vă invit doar să pătrundem împreună în lumea unei pețitoare din perioada interbelică. Numele ei era Clementina  și era “o femeie fină, de un romantism exagerat, care-și ducea viața din greu, alergând de dimineța până seara pe vreme oricât de rea, de la un capăt la altul al Bucureștiului, predând lecții de franceză”. D-șoara Clementina a renunțat la ocupația de profesor  “pentru că îi mergea prost de tot” – nimic nou sub soare, nu-i așa? – pentru a intra în lumea pețitoarelor:

Și începu a-mi povesti primul ei târg în noua meserie. Cunoștea o familie cu o fată rahitică care se topea de dorul dragostei, după un cămin al ei. Banii nu-i lipseau, era însă moale, timidă. Și unui avocat, om bun dar fără noroc, căruia cu toate studiile strălucite nu-i ieșea în cale nici urmă de client și se distrugea în mizerie cruntă, i-a dat putința să se apropie cinstit de această ființă.

La cununie asistă și...
pețitoreasa
- Cinstit! Cum poți avea sinceră credința că ai să porți alături toată viața o ruină a naturii?
- Nu era tocmai așa. Fata avea chipul plăcut. Doar umerii îi erau aduși, de-ți făcea impresia că poartă un mic gheb. Apoi nici el nu era cine știe ce frumusețe: dar dacă-i vorba să ceri părerea ochiului, ce amarnic te mai poți înșela.
- Și ce ți-a ieșit de aici?
- Bani și cadouri cum n'am câștigat de pe urma a lunii întregi de muncă în cealaltă îndeletnicire. A fost, e drept, truda grea până am reușit să vâr băiatului în cap ideea c’o soție care n'are tocmai o înfățișare pe sprânceană, cu un suflet frumos, poate aduce înmiit mai multă fericire. Și-am avut dreptate. Oamenii s'au înțeles și-o duc și astăzi minunat de bine.

Câștigul ușor i-a dat curaj. A început să colinde prin familii, să lege cunoștințe, să pătrundă situații…

- Nici nu-ți dai socoteală ce întinsă e “pețitoria". Femei tinere, bătrâne, mare parte de bună condiție social, nu trăiesc decât din asta. M'am isbit și eu de văduva unui general care cu toată pensia rămasă de la bărbat, se ocupa cu pețitul mai vârtos ca una care a apucat meseria de când e ea. A fost înșelată într'un loc și nu s'a lăsat până n'a desfăcut tot ce muncise.
- Și-ai încheiat târguri multe până acum?
- Am lucrat ceva. Am avut dibăcia să mărit și-o babă.
- Ce spui!
- I se urâse cu singurătatea și nu știa ce să mai facă cu banii. În timpul acesta un nenorocit de inventator îmi tot bătea drumurile. Lucra, spunea el, la o motocicletă aeriană și-i mai trebuiau ceva parale ca s'o poată pune la punct. Un caraghios, bătea câmpii. Dar era bine ca bărbat. Asta-i trebuia și bătrânei. Aici la mine am făcut “vederea" și ea își pierduse într’atât cumpătul, mai dihai ca o fată mare.

Clementina de altădată, doar cu o valiză jerpelită singura avere, avea acum interiorul ei cu mobilă proaspăt cumpărată.

- Am și ceva parale, căci vine câte o epocă când vlaga-ți slăbește și nu mai poți pune atâta siguranță și căldură ca să poți convinge pe cineva. Și-atunci stau frumușel în casă la gura sobei sau afară la soare, după cum e anotimpul, trăind numai pentru mine. Ce vrei, trebuie să ne mulțumim cu viața așa cum e. Visurile îți aduc numai distrugere. Poezia rămâne în cărți.

D-ra Clementina avu un mic râs ciudat.

- Ceea ce-i curios e că altădată, când aveam o meserie cu oarecare prestanță, treceam nebăgată în seamă de bărbați. Astăzi lucrurile s'au schimbat cu totul. Medici, profesori, avocați se întrec cu toții în curteniri. Eu le vorbesc de partida cu care vreau să-i încurc și ei mă privesc în ochi cu alte gânduri.
- Și de ce nu te oprești la unul care să-ți convină și ca situație și ca vârstă?
- Când după ani de alergare am adunat o avere bunicică, fii sigură că pretendenții serioși n'au să lipsească, numai că atunci are să fie prea târziu.”

(extrase din articolul semnat de Margareta Nicolau - “Făuritoarele căsătoriilor” – publicat în revista “Realitatea ilustrată” din 15 aprilie 1934).

Că lucrurile nu se aranjau întotdeauna așa cum și-o doreau tinerii căsătoriți și… pețitoarele, ne-o spune cu umor Lepus – redactor al revistei „Furnica” pe la începutul secolului trecut:

Îngerul Cucoanei Veta


Să mă’nsoare, zor nevoie
Coana Veta, pețitoare,
Cu o fată cu avere,
Tânără și’ncâtătoare.

- Despre partea frumuseții,
Poate chiar să fie slută,
Principalul, Coană Veto,
Cât se poate de avută.

Dacă ai așa partidă
Gata sunt de’nsurătoare.
Însă cine’mi garantează
Că-i... pardon...
- Ce? Fac prinsoare!

- Faci prinsoare? De minune
Vezi, ideea mă’nfioară
C’ar putea să fie altfel,
Cum am zice: Domnișoară!

- Las pe mine, duc eu grijă,
Rău desigur n’o să-ți pară.
Nu te mai gândi la asta
Că e parte secundară!

Mâine chiar, nu mai departe
Mergi cu mine la vedere.
Vezi de fi charmant cu soacra
Și gătit cum moda cere.

Fata e un înger candid
Cum nu cred altul să fie.
Și modestă ca o ‹‹ maică ›› !
Și cuminte, lumea știe.

***

Iată-mă’s și ginerică.
Tămbălău și plictiseală,
Dragoste cu mama soacră,
Și cu fata... cheltuială.

Natural în contul zestrei!
Uf! Respir de astă-dată
Am scăpat de birt acuma
Și de casă mobilată.

***

Merg acum la fapt de-adreptul:
După nuntă’n timpul mesei
Uite-așa în timpul mesei
Îi veni rău – Cui? – Miresei.

Toată lumea zăpăcită
Nu știa cum să se poarte
Eu dau fuga după doctor
Să scap zestrea de la moarte.

La întors, altă surpriză!
Găsesc lumea consternată,
Coana Veta cu mireasa,
Mama soacră leșinată!

- Domnu-i doctor, zic miresei
Când văd gluma că se-ngroașă.
Coana Veta strigă’ntr’una:
- Adă tontule o moașă!
Iar alături două fete
Vrând s’arate că’s deștepte:
- De – ziceau – copilul naibei
Nu putea să mai aștepte !?

Când văzui una ca asta
O rupsei atunci la fugă
De credea-i că vin din urmă
Turci, tătari să mă ajungă.

Nu-i nevoie de detaliuri,
A-ți ghicit ce se’ntâmplase
Strânsă în corset mireasa
Și dansând mult... avortase.

Tot avui noroc la fine
Căci de nu-i venea miresei
Ca să nască’n timpul mesei
Dădea puiu peste mine.

Și așa pierdu-i și zestrea
Când n’aveam nici para chioară
Căci crezând că iau o fată
Dădu-i peste-o... Domnișoară!

De-ar fi să mă’nsor vreodată
Am spus Vetei, ca să știe.
Că întâi consult o moașă
Și-apoi merg la primărie!


Citește mai mult... »